Fuse şi se duse finala Europa League

Miercuri, în jurul orei 20:00 am hotărât să dau şi eu o raită pe la Stadionul Naţional. Sunt om, deci sunt curios. Am plecat de acasă pregătit pentru răcoarea ce avea să se lase mai pe seară şi iată-mă după câteva minute ajuns la Piaţa Muncii sau cum se numeşte mai nou, Radamel Falcao. Coincidenţă sau nu, tocmai Falcao a fost desemnat omul finalei.

Să-mi continui drumul până la stadion, totuşi. La Piaţa Muncii ajuns, văd în îndepărtare roiuri de autobuze şi de dube ale jandarmeriei. Oauuu, dar unde sunt, unde am ajuns?! M-am întrebat, mirându-mă în acelaşi timp. Eram chiar pe Bulevardul Basarabia, drum ce ducea fix la stadion, mai exact la intrarea principală, aceea de lângă Colegiul Tehnic “Dimitrie Leonida”. Mergând cot la cot cu suporterii celor de la Athletico Bilbao, îmi fug ochii în dreapta către o spălătorie auto ce acum ţinea loc de magazin mixt. De ce spun asta? Păi, românii noştri de la acea spălătorie s-au gândit că atâta timp cât drumul este închis circulaţiei rutiere, să facă totuşi un ban. Aşa că au adus trei frigidere pline cu sticle de răcoritoare şi câteva aparate dintr-acelea speciale de făcut sandvişuri.

Uitându-mă mai atent pe lângă mine observ câţiva suporteri basci ce sufereau de anumite handicapuri. Unul dintre ei era în căruciorul cu rotile, altul era în cârje. Am rămas un pic surprins gândindu-mă câţi kilometrii au parcurs acele persoane pentru a-şi încuraja echipa lor favorită.

Ehh, iată-mă ajuns şi la stadion, mai exct în faţa Arenei Naţionale. La barurile din împrejurimi nu se vindeau băuturi alcoolice, însă asta nu i-a oprit pe spanioli să consume ceva “întăritor” înainte de meci. Fiecare era ori cu o sticlă de 2 litri de bere, ori cu o doză de bere. Ideea este că aproape fiecare suporter avea câte o sticlă sau doză de băutură alcoolică. Chiar dacă la barurile de lângă stadion alcoolul era strict interzis. Încă o dată se dovedeşte că nu are nici o logică această lege care interzice vânzarea băuturilor alcoolice pe o anumită rază a stadionului.

În fine, să revenim la mica mea povestioară pe care încerc să o redactez aici. După cum se ştie, în stadion nu ai voie cu sticle. Aşadar, acestea au fost lăsate la intrare, în pubelele special amenajate. Nimic anormal până aici, însă abia acum se arată latura de ROMÂN “adevărat”. Câte două persoane erau la fiecare pubela unde se lăsau sticlele de băuturi şi îşi umpleau propriile sticle. O persoană lua sticla, i-o dădea celeilalte, care turna din sticla sau cutia de bere, în propriul lor bidon de 5 litri. Astfel, mai multe mărci de bere erau amestecate într-un bidon şi “românaşul” nostru putea considera că are propria lui marcă de bere. Oare aşa se întâmplă şi în străinătate? Nu ştiu, nu am apucat să văd vreun meci de la faţa locului, de acolo.

Povestea se încheie aşa cum ştiţi deja şi voi. Trofeul ajunge la Madrid, după ce Atletico i-a administrat un 3 la 0 sec lui Bilbao. Deşi nu ascund faptul că am vrut şi am sperat ca Athletico Bilbao să câştige finala.

Totuşi, după părerea mea a ieşit foarte bine acest super eveniment. Nu ne-am făcut chiar atât de râs, precum se aşteptau unii. Deci, totul e bine când se termină cu bine, aşa cum ar fi spus William Shakespeare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s