Tu, iubirea mea

Tu eşti bobocul dimineţii,
Tu eşti raza mea de soare,
Şi în roua dimineţii
Tu eşti cea care apare.

Tu eşti o floare,
Tu eşti o zână,
Tu eşti blândă,
Tu eşti bună.
Oare până când?
Căci lumea e nebună!

Tu ai fler,
Tu eşti frumoasă.
Tu ai haz,
Tu eşti aleasă,
Tu eşti cea mai norocoasă.

Te aştept de ani de zile
Să revii la mine,
Dar soarta nu doreşte,
Lumea se împotriveşte.

Iubirea,
Of iubirea!
Până când va suferi
Idila dintre doi copii?

Doi copii frumoşi şi dragi,
Pe care soarta i-a încercat,
S-au iubit, S-au îndrăgit,
Dar destinul i-a despărţit.

Singurătatea e boală grea,
Nu o doresc la nimenea.

Dragostea e frumoasă
Ca un trandafir în glastră.

Iubirea e iubire
Şi ar trebui s-o ştie oricine.

Dragostea şi cu iubirea
Sunt la fel ca depărţirea.
Te iubeşti şi te doreşti,
Iar la urmă ce păţeşti?
Mărăcinii puşi în vază,
Adio dragoste frumoasă!

Anunțuri

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s