Toscanii lui Niccolo Machiavelli au înfrânt gorjenii lui Brâncuşi » Fiorentina – Pandurii 3-0

Ce-am văzut aseară? O echipă mare, care a jucat foarte relaxat şi dezinvolt contra unei formaţii care a început bine, dar n-a reuşit să înscrie la cele două ocazii avute în primele 10 minute. Cum este bine ştiut în fotbal, ocaziile se răzbună, iar o echipă respectabilă profită de acest lucru şi învinge sec, cu 3-0.

Dacă înscriam primii, probabil se punea o anumită presiune pe italieni, iar noi, în stilul nostru caracteristic, ne baricadăm cu toată echipa în propria jumătate. Acestea nu au fost posibile şi inevitabilul s-a produs odată cu marcarea primului gol al Fiorentinei. Când iei gol de la o formaţie italiană e aproape imposibil să mai izbuteşti revenirea pe tabela de marcaj, acest lucru e ştiut de fiecare iubitor al fotbalului.

Într-adevăr, Fiorentina a întors scorul cu Juventus din partida de campionat, dar jucătorii celor două formaţii italiene sunt de valori aproximativ egale, pe când jucătorii Pandurilor nu se pot compara nici măcar cu rezervele toscanilor.

Putem spune că Vicenzo Montella n-a vrut să ne umilească prea tare, acesta introducându-l pe Cuadrado, care, după părerea mea, a fost unul dintre cei mai buni FOTBALIŞTI ai violeţilor, abia în minutul 60, reuşind să umilească în câteva rânduri apărarea gorjenilor şi să înscrie doar un gol.

În retur o aşteptăm pe Fiorentina cu rezervele celor care au jucat aseară şi sper, ca după meci, să-i invităm pe italieni să ne viziteze operele lui Brâncuşi, din Târgu Jiu, deşi partidă se va juca la Cluj.

Drepturile cetăţenilor care circulă cu RATB-ul

Aşa cum îţi promiteam ieri, astăzi îţi voi spune ce drepturi ai tu, ca cetăţean, în faţa controlorilor. Ştim cu toţii că, în Bucureşti, mersul fără bilet în mijloacele de transport în comun poate fi considerat sport naţional. Haideţi să aflăm ce nu au voie să vă facă controlorii RATB!

Atunci când circulaţi fără bilet trebuie să vă intre în reflex să spuneţi că nu aveţi buletinul la voi. Nu vă învăţ să minţiţi, ci doar să acţionaţi că cetăţenii marilor state, care nu plătesc pentru a merge cu mijloacele de transport în comun. Astfel, în conformitate cu H.C.G.M.B nr. 156/2001 cu modificări şi completări ulterioare, călătorul este obligat să prezinte agentului constatator, la cererea acestuia, actul de identitate, însă dacă voi spuneţi că nu-l aveţi, el trebuie să vă creadă pe cuvânt şi NU are dreptul să vă percheziţioneze.

Există şi mitul conform căruia controlorii RATB pot chema poliţia dacă nu vă legitimaţi. Nicidecum! Doar în cazul în care un poliţist se află prin preajma lor este chemat, în rest, niciun controlor nu-şi va bate capul cu o persoană care nu se legitimează. În cel mai rău caz, persoana în cauză este rugată să coboare din mijlocul de transport, iar jos va fi lăsat în pace.

Nu uitaţi că mai există şi cazul când un controlor vă reţine în mijlocul de transport în comun o lungă perioadă de timp convingându-vă să-i daţi datele voastre. Priviţi-vă ceasul atunci când acesta vine şi vă ia la întrebări, iar dacă discuţia cu el durează mai mult de 30 de minute şi nu vă lasă să coborâţi, acea reţinere se transformă automat în privare de libertate. Spuneţi-i că riscă închisoare de la 3 la 10 ani, conform articolului 189 din Codul Penal şi veţi fi lăsat în pace.

Mai există şi controlorii falşi care nu poartă uniformă standard. Trebuie ştiut faptul că, dacă un angajat al corpului de control nu are o uniformă albastru-bleumarin închis şi cămaşă bleu, aveţi dreptul de a nu-i arăta biletul, în cazul în care-l aveţi. În momentul controlului, angajaţii RATB trebuie să prezinte câteva elemente de identificare: delegaţia şi insigna. Mai nou, au şi o aparatură specifică (cititorul portabil de carduri).

În final, trebuie să ştim că, mai mult ca oricine, controlorii nu au voie să vă umilească. Ei nu au voie să vă abuzeze verbal, indiferent dacă aveţi sau nu aveţi bilet. Mai mult, aceştia nu au voie să vă intimideze, să vă ameninţe sau să vă înjosească în public. Ei au doar dreptul să vă ceară să vă legitimaţi dacă nu aveţi bilet, însă cum spuneam la început, voi veţi să le daţi replica.

Aşadar, controlorii nu trebuiesc consideraţii sperietori ale RATB-ului, iar voi trebuie să profitaţi că nu există o lege bine pusă la punct care să le ofere „putere” agenţilor corpului de control.

Doar două-s norocoase! România 2-0 Estonia şi Turcia 0-2 Olanda

calificare sport maraton

Deşteaptă-te române… Aseară, România s-a deşteptat o dată-n plus şi a reuşit să ajungă la barajul pentru Campionatul Mondial 2014 din Brazilia, mai mult prin forţa împrejurărilor decât prin meritul propriu. Chiar dacă scopul scuză mijloacele, aşa cum ar fi spus Machiavelli, niciodată nu vom vedea o echipă puternică a lumii să depindă de alte rezultate. Veţi spune că nu suntem o forţă în fotbal, dar din câte se pare, fotbaliştii României cer să fie trataţi astfel. Dar să vedem cum au decurs lucrurile.

Cu doar 18852 de spectatori în tribune, „tricolorii” au început destul de timid partidă cu Estonia. În acelaşi timp, gândul ne fugea la meciul din Turcia, unde otomanii îi întâlneau pe olandezi şi erau obligaţi să câştige, iar noi să nu învingem la 5 goluri diferenţă pentru ca ei să ocupe locul doi şi să meargă la baraj.

În primele 25 de minute, scorul de pe tabela de marcaj se schimbase doar în Turcia, unde Robben ne dădea un motiv de speranţă prin golul înscris în poarta lui Demirel. În cealaltă parte, pe Arena Naţională, Marica şi compania nu reuşise să şuteze nici măcar o singură dată pe spaţiul porţii Estoniei. Din contră, estonienii au avut două ocazii destul de mari la buturile apărate de Tătăruşanu.

După câteva preluări greşite şi o eroare în apărarea oaspeţilor noştri de aseară, în minutul 30, Bogdan Stancu a obţinut penalty-ul prin care ne liniştea pentru un moment, iar Marica l-a transformat. Practic, am avut eficienţă de 100% (un şut pe poartă = un gol).

La câteva minute după deschiderea scorului, publicul a ieşit la rampă făcându-se auzit când cântă imnul României. Asta nu ne-a ajutat să mai marcăm până la pauză, din contră, faptul că ne trebuiau 5 goluri pentru a fi siguri de calificare, ne-a făcut să vedem că echipa lui Piţurcă n-are nicio idee de joc.

La pauză celor două meciuri, scorul era în favoarea noastră. „Tricolorii” conduceau cu 1-0, iar olandezii păstrau diferenţa de un gol din faţa Turciei.

Ieşirea de la cabine nu a fost deloc diferită faţă de începutul partidei, noi nu reuşeam să ne regăsim, pe când „Portocala mecanică” înscria cel de-al doilea gol prin Sneijder şi reuşea să ne îndepărteze de pastilele de inimă.

Prima noastră ocazie de poartă din repriza secundă a venit în minutul 72, însă până atunci nu reuşisem să ieşim în evidenţă decât prin talentul la patinaj al lui Torje, care nu-şi alesese corect crampoanele.

Golul izbăvirii şi liniştii totale a căzut cu nouă minute înainte de final după reuşita aceluiaşi Ciprian Marica, stabilind astfel şi scorul final.

Pe finalul partidei, s-a auzit pentru a doua oară „Deşteaptă-te române!” şi parcă deja începeam să ne gândim că semănăm puţin cu cei de la Liverpool sau Celtic, ai căror suporteri cântă la fiecare început şi sfârşit de meci celebrul „You’ll never walke alone”. Am exagerat un pic, nu?

Dacă ar fi să ţinem minte ceva din aceste preliminarii, ar fi victoriile cu Ungaria şi Turcia.

În celălalt joc al grupei, Ungaria a învins Andorra, cu 2-0, clasându-se pe locul 3 în faţa echipei lui Fatih Terim.

Aşadar, pe 15 noiembrie se va disputa partida tur din barajul pentru Campionatul Mondial 2014 din Brazilia, pe Arena Naţională, contra uneia dintre următoarele echipe: Portugalia, Grecia, Croaţia sau Ucraina. Returul se va juca pe 19 noiembrie.

 

Ce şmecherii mai folosesc controlorii în Bucureşti

De mult am vrut să scriu despre controlori. Am vrut să scriu acest articol încă de când am văzut cum sunt trataţi studenţii din provincie de angajaţii RATB. Acum am ocazia să scriu despre cei care te agresează la fiecare pas, la fiecare staţie şi nu te lasă să circuli liber prin ţara ta, prin oraşul tău. În marile oraşe ale lumii, simplul fapt că plăteşti taxele locale îndreptăţeşte cetăţeanul la călătorii gratuite cu mijloacele de transport în comun.

Este tot mai clar că amenzi nu iau decât puştanii, domnişoarele timide şi unele doamne mai obosite, fără chef de harţă, plus cei din provincie. Aşadar, cu tupeul poţi trece de control.

Şiretlicurile controlorilor mi se dezvăluie unul câte unul în zilele de goană prin autobuzele sau tramvaiele din Bucureşti.

O controloare poartă în poşetă o cărămidă neagră cu ecran verzui. E şi aparat de control, şi casă de marcat, şi registru electronic de activitate, tot ce vrei. Într-o zi, pe la Herăstrău, controloarea găseşte o domnişoară cu cardul nevalidat. Asta, frumuşică, zice că n-are nici buletin, nici bani. Ştie poezia. „Nu-i nimic”, răspunde angajata RATB-ului zâmbind, „o să primeşti amenda acasă. Când ai cumparat cardul, ai dat buletinul, nu? Deci datele tale sunt la noi. Am pus cardul tău la aparatul ăsta, te-am identificat, îţi scriu procesul-verbal şi-ţi vine acasă, plăteşti dublu”. Domnişoara se sperie, începe să-i tremure rujul. Scoate banul şi plăteşte pe loc.

De fapt, în aparatul ăsta nu se pot vedea datele persoanei, adică adresa, CNP-ul, obligatorii la întocmirea procesului-verbal. Dar fata n-a ştiut asta şi a plătit. Dacă ţine, ţine.

Cărămida e o sperietoare pentru mulţi. Într-o zi dau de o domnişoara fără bilet. Cică n-a avut de unde să-şi ia. Scuza asta nu prea mai ţine de când biletele de hârtie au fost înlocuite cu carduri electronice pe care poţi încărca mai multe călătorii, poţi să-l alimentezi şi de acasă, pe internet. În Bucureşti sunt 2282 de staţii, nu se poate pune la fiecare chioşc de bilete. Văd că fata bate în retragere, dar încă rezistă pe metereze, de unde mitraliază cu lacrimi şi scuze. „Nu vrea să arate buletinul. Ok”, zice controlorul, „chemăm poliţia să vă legitimeze. Colega!”, strigă la celălalt controlor, care duce acum cărămida, „ia dă şi tu prin staţie!” Punct ochit, punct lovit. Fata plăteşte.

O face el multe aparatul ăla, dar staţie de emisie-recepţie sigur nu-i. Însă nu e total lipsit de eficienţă să-i faci pe anumiţi oameni să creadă asta.

Dar pentru a arăta că voi sunteţi mai inteligenţi decât ei, urmaţi cele scrie mai joi:

Accepţi să cobori împreună cu controlorii şi când ajungi cu picioarele pe pământ le spui direct: „Ce s-a întâmplat?”, iar ei îţi vor spune să prezinţi buletinul pentru a fi legitimat şi amendat. Răspunsul tău va trebui să fie unul singur: „Ce s-a înâmplat, oameni buni? Eu mergeam pe stradă şi voi v-aţi găsit să mă opriţi aşa aiurea. N-am mai mers cu RATB-ul de o grămadă de timp”.

Mâine voi scrie şi ce drepturi are cetăţeanul care este pus să prezinte biletul controlorilor.

Dumitru Graur a vorbit cu Alin Grigore despre sportul universitar din România

graur 1Asociaţia Student Sport şi Liga Sportivă Universitară au organizat miercuri un eveniment dedicat personalităţilor de renume din sportul românesc, cărora li s-a oferit titlul de „Ambasadori ai sportului universitar românesc”.
Printre aceste persoane s-a aflat şi unul dintre cei mai mari comentatori sportivi ai României, actualmente preşedinte al Asociaţiei Presei Sportive, Dumitru Graur, care a avut bunăvoinţa de a-i răspunde lui Alin Grigore la un set de întrebări.

Cum aţi primit vestea organizării acestui eveniment?

Aşteptam de mult un asemenea proiect ca cel demarat de Student Sport, de aceea am fost foarte fericit când am primit invitaţia de a veni aici.

Cum vedeţi sportul universitar de astăzi faţă de cel din vremea comunismului?

E o comparaţie interesantă. Ce se întâmpla în urmă cu peste 23 de ani şi ce se întâmplă astăzi, diferenţele sunt ca de la cer la pământ. Mai exact, în timpul comunismului, sportul universitar nu prea exista.

Ştiţi mai multe lucruri din acea vreme?

Atunci totul era o falsitate. Aşa zisul sport universitar era făcut de sportivi profesionişti, care se aflau, mai mult sau mai puţin, acoperiţi sub titulatura de studenţi la o oarecare universitate şi eventual i se garanta şi o diplomă la sfârşitul aşa ziselor studii, bineînţeles că diplomele erau false.

În democraţie cum priviţi sportul universitar?

Cred că prin proiectele celor de la Student Sport şi Liga Sportivă Universitară se face primul pas în a pune bazele a ceea ce înseamnă adevăratul sport universitar. Dacă mai marii sportului din România şi guvernanţii acestei ţări nu se vor întoarce şi nu vor înţelege că aceasta e unica şansă a sportului românesc, atunci vom ajunge sub Bangladesh ca rezultate.

Totuşi, de la ce nivel ar trebui să se înceapă această reconstrucţie a sportului în România?

Cu siguranţă, sportul şcolar este pe primul plan, după care cel universitar. Trebuie ca tinerii din şcoli să înceapă să facă sport încă din primii ani. Pentru că atunci când ajung la sportul universitar, practic trec la următorul nivel, iar fără sportul şcolar este ca şi cum ai vrea să vorbeşti, dar nu ştii alfabetul.

Când credeţi că vom ajunge şi noi măcar la jumătatea Marii Britanii în ceea ce priveşte sportul universitar?

Să ne mulţumim cu ideea că suntem la început cu domeniul ăsta de sport universitar şi să ne gândim că se va dezvolta peste multe decenii de acum înainte. Nu ne putem compara, cel puţin în următorii 20 de ani, cu alte ţări europene. Important este că s-au făcut primii paşi şi par promiţători.

Ce impresie v-a lăsat acest eveniment?

A fost un eveniment frumos, plăcut pot spune, unde au venit oameni de sport care au fost alături de această mişcare, pentru că oamenii de sport înţeleg mai bine ce înseamnă această disciplină decât oamenii simpli şi îşi dau seama că, sprijinind această activitate există o şansă în plus în a se realiza ceva. E nevoie de notorietatea lor, e nevoie de imaginea lor pentru a da un exemplu celor care vor să facă un sport.

 Ce înseamnă pentru dumneavoastră această distincţie de „Ambasador al sportului universitar românesc”?

Mă onorează această diplomă. Îmi face plăcere să fiu numit „Ambasador al sportului universitar românesc” şi al asociaţiei Student Sport pe care o sprijin şi sunt alături de prietenul meu Adrian Socaciu  (preşedinte Asociaţia Student Sport), căruia i-am şi dat o serie de sfaturi.

Ne puteţi spune ce fel de sfaturi i-aţi dat domnului Socaciu?

Bineînţeles că nu vă voi spune despre ce e vorba, dar am să vă spun ceea ce mi-a plăcut la el. La Adrian Socaciu mi-a plăcut că, el a venit cu ideea de a face competiţii si nu s-a adresat forurilor pentru a fi ajutat. El s-a dus la sursă, a vorbit cu diverse universităţi, cu foarte mulţi studenţi din diferite zone, de la Cluj, de la Iaşi, de la Timişoara, pe unde a umblat, studenţii au raspuns afirmativ. Aşa a plecat această idee, de jos. Şi iată că, prin existenţa asociaţiei Student Sport, lucrurile par să se îndrepte.

În încheiere vreau să vă întreb despre un studiu realizat de Student Sport care reflectă o realitate nu tocmai fericită. Sub 37% dintre studenţii români se mai duc la orele de sport din universităţi. Ce mesaj le transmiteţi acestora?

Nu e o cifră rea. Eu mă aşteptam să se ducă sub 5%. Chiar e o cifră îmbucurătoare. Nu mă aşteptam să fie atât de mulţi cei care se duc la aceste ore, în condiţiile în care nu s-a făcut nimic pentru sportul universitar.

Student Sport şi Liga Sportivă Universitară au redat speranţa studenţilor care vor să facă sport

Student Sport şi Liga Sportivă Universitară a organizat miercuri un eveniment la care au fost prezente mai multe personalităţi de marcă ale sportului românesc. Printre ele aflându-se nume ca Ana Maria Brânză, Alina Dumitru, Mihai Covaliu, Viorica Susanu, Dumitru Graur, Marian Drăgulescu şi alţi reprezentanţi de seamă. Totodată, acestora li s-a înmânat şi titlul de „Ambasadori ai sportului universitar românesc”.
Printre primii sportivi care au primit această distincţie a fost Ana Maria Brânză, care şi-a arătat tot sprijinul pentru proiectul iniţiat de Student Sport şi Liga Sportivă Universitară.

„Student Sport, prin această gală, ne-a oferit ocazia ca, şi noi, sportivii, să ne întâlnim mai des, să ne cunoaştem mai bine între noi. La sport mergi în primul rând să socializezi, să faci mişcare, nu neapărat să faci performanţă. E clar că sportul universitar are nevoie de Student Sport. De aceea, eu voi oferi tot sprijinul de care este nevoie pentru continuarea acestui proiect.”

O altă personalitate a sportului românesc, dar din spatele microfonului, a fost preşedintele Asociaţiei Presei Sportive din România, Dumitru Graur, care a lăudat acest proiect.

„Astfel de iniţiativă e de lăudat. Noi, ca Asociaţie a Presei Sportive din România, suntem alături de Student Sport în proiectul demarat de aceştia. Trebuie să susţinem sportul şcolar şi sportul în universităţi.”

La acest eveniment a luat parte şi Directorul Institutului de Cercetare pentru Sport, Pierre de Hillerin, care a remarcat nivelul precar al sportului universitar, indicând apoi motivele pentru care sportul în universităţi este la pământ.

„Sportul universitar din România e foarte jos din multe motive. Unul dintre motive este că intelectualii ţării nu au fost educaţi să pună accent pe mişcarea pentru sănătate şi în condiţiile astea nici nu sprijină sportul, care este de fapt un element de educaţie.”

Comunicat de presă – Student Sport şi Liga Sportivă Universitară

COMUNICAT DE PRESĂ

Student Sport și Liga Sportivă Universitară desemnează ambasadorii sportului universitar românesc
București, 08 Octombrie 2013

Asociația Student Sport și Liga Sportivă Universitară organizează, în data de 9 octombrie 2013, un eveniment dedicat personalităților de renume din sportul românesc. Acestora li se va înmâna titlul de “AMBASADORI AI SPORTULUI UNIVERSITAR ROMÂNESC”. Printre invitați se numără Miodrag Belodedici, Ana Maria Brânză, Alina Dumitru, Mihai Covaliu, Viorica Susanu, Virgil Stănescu, Alexandru Dedu, Dumitru Graur și alți reprezentanți de seamă.

Scopul evenimentului este acela de recunoaștere a contribuției acestora în dezvoltarea sportului universitar românesc, dar și a performanțelor realizate de sportivii români. Totodată, se dorește promovarea activităților fizice și îndreptarea tinerilor spre un stil de viață sănătos. “Acest eveniment este o recunoaștere a ceea ce reprezintă aceștia pentru sportul românesc. În acest fel vrem să le mulțumim pentru faptul că au acceptat să fie ambasadari ai sportului universitar și ai proiectului Liga Sportului Universitar”, a declarat președintele Student Sport, Adrian Socaciu.

Evenimentul va avea loc miecuri, cu începere de la ora 19:00, la restaurantul Cocoșu’ Roșu, situat pe Str. Margelelor, nr. 61 – 63, Sector 6, București.

Contact:
Ioana Patachi
Telefon: 0748.050.301
Email: ioana.patachi@studentsport.ro

Sunt egalii ălora „mici”! Steaua 0-4² Chelsea

UPDATE după meciul cu Basel! Ieri, Steaua a făcut 1-1 cu Basel, atât în Youth League cât şi în Champions League. Echipa „mare” a Stelei continuă înregistrarea aceloraşi rezultate ca ale fotbaliştilor antrenaţi de Ion Toma. După 3 etape în grupa E, cele două echipe ale Stelei au avut următoarele rezultate: Schalke 04 3-0 Steaua, Steaua 0-4 Chelsea şi Steaua 1-1 Basel. Singura diferenţă dintre cele două reprezentante ale roş-albaştrilor este poziţia în clasament. Cea de-a doua echipă a „militarilor” ocupă locul 3, peste Basel, pe când formaţia antrenată de Laurenţiu Reghecampf este pe ultimul loc, la 3 puncte în spatele elveţienilor.

 

După partida cu Chelsea, cred că, în sfârşit, am văzut la ce nivel ne aflăm din punct de vedere fotbalistic, dar pentru a deranja pe alţii, pot spune că, în această seară „am participat doar pentru că am fost obligaţi” . Nu e o replică din capul meu, asta a spus managerul Stelei după înfrângerea celor de la Under 19, în faţa echipei similare a lui Chelsea, cu acelaşi scor, 0-4, ca la ăia „mari”.

MM a încercat să „dreagă busuiocul”, aşa cum o face mereu, şi a comparat golaverajul Stelei din acest moment, 0-7, cu semifinala de Champions League dintre Barcelona şi Byern Munchen, încheiată cu scorul general de 0-7. Lucrul la care nu s-a gândit el este că, Barcelona are mai mult de jumătate din echipă de la propria sa academie de copii şi juniori, pe când la Steaua nici nu mai există o asemenea academie. Nu mai spun că trebuie să ai un anumit IQ, destul de mic, pentru a face asemenea declaraţii, comparând Steaua cu Barcelona. Totuşi, la un aspect se aseamănă cele două, la culorile reprezentative, roşu şi albastru.

Din păcate, eu zic, readucându-i aminte „celui mai bun manager din ţară”, aşa cum se autoproclamase el, că acest meci a contat pentru grupele UEFA Champions League, competiţie în care nu te obligă nimeni să joci, din contră, eşti obligat să-ţi câştigi locul pentru a putea juca cu cele mai bune 32 de echipe ale Europei

Să vedem şi ascensiunea carierei celui mai bun jucător al partidei, după părerea mea, Andre Schurrle

schurrleOmul meciului a fost Andre Schurrle. Pentru că în România nu contează copiii şi juniorii, vreau să vă arăt cum cel care l-a umilit pe Georgievski a fost vândut cu o sumă fantastică, fiind crescut de FSV Mainz. Când actualul jucător al lui Chelsea a fost transferat la Bayern Leverkusen, acesta valora 11 milioane de lire sterline, la doar 20 de ani. Fireşte, un tânăr fotbalist român nu cred că va valora vreodată atât, însă, de ce nu se menţin echipele de juniori?

Oficialul roş-albaştrilor spunea despre academia pe care o înfiinţase Becali că era una fără rost şi că ar fi trebuit investiţii mai mari în antrenori, deoarece din cauza lor s-au pierdut jucători precum Iancu sau Alibec. Da, asta ar fi rezolvarea, investiţia în antrenori! Cum să nu accepte şpaga un antrenor care vine zi de zi la antrenamente, stă mai mult cu viitorii fotbalişti decât cu familia şi primeşte undeva la 600 lei, cu întârziere uneori? Cum să scoţi fotbalişti de calitate atunci când pui pe banca tehnică anumiţi antrenori, care, probabil, au probleme psihice şi sar să bată copiii? Acum va veni cineva cu exemplul lui Beckham când a fost lovit cu gheata în cap de Sir Alex Ferguson, însă aia e o excepţie la câteva milioane, iar o altă gheată miraculoasă ca cea dată de Ferguson, sau o altă gleznă fenomenală ca cea a lui Beckham sigur nu va exista în România.

Fără o academie serioasă, Steaua nu va deveni niciodată o echipă de nivel internaţional. Atâta timp cât un antrenor de juniori câştigă 600 lei, aşteptaţi-vă ca fotbaliştii produşi de el să aibă aceeaşi valoare. Nu spun că ar trebui plătiţi cu mii de euro, dar respectaţi-i!