Piața Muncii, El Dorado pentru rromii din Fundulea » 12 ore de „muncă” pentru un milion

Lumea cerșetorilor este una mai puțin cunoscută publicului larg. Îi vedem la fiecare colț de intersecție, unii au povești frumoase, alții se prefac că au diferite boli, dar toți practică cerșetoria pentru un scop comun, banii.

Piața Muncii este una dintre minele de aur ale acestei „meserii”. De-a lungul timpului s-au schimbat generații de cerșetori. Unii au schimbat zona, fiind deja prea cunoscuți de oamenii locului, iar alții s-au retras din această activitate, fiind mulțumiți cu banii strânși în timpul activității de „cerșetor profesionist”.

Am trecut astăzi (6 iunie 2014) pe la Piața Muncii, iar doi copii, o fată și un băiat, mi-au atras atenția. Cei doi erau frați. Începuse un joc de scuipat reciproc. Apoi am văzut că totul degenerase într-un mic conflict. Unul dintre ei îl înjura pe celălalt de ta-su. Iar cel de-al doilea îi răspunde, aducându-i aminte că a fost înfiat: „Ce prost ești! E și tac-tu, chiar dacă te-a adoptat.”

Văzând toate acestea, am zis să intru într-un mic dialog cu cei doi.

Eu: Ce faceți, copii? De ce vă certați?grgo.wordpress.com
Marin: Dă-mi și mie un leu, nenea, te rog frumos!

Eu: De unde leu, mă? Nu vezi că e criză economică?
Marin: Hai, dă-mi și mie un leu!

Eu: Lăsați banii și spuneți-mi și mie cum vă numiți, câți ani aveți?
Felicia: Pe mine mă cheamă Felicia și am 7 ani, iar pe el Marin și are 8 ani.

Eu: Unde locuiți? Stați pe aici prin zonă?
Felicia: Stăm în Fundulea, dar venim aici în fiecare zi.

Eu: Păi cum, veniți tocmai din Fundulea până aici?
Felicia: Da! Ne trezim la 4 dimineața și la 4 după-amiază plecăm spre casă.

Eu: Da, dar de ce ați ales tocmai zona asta îndepărtată de casă pentru a face bani?
Felicia: Aici vin cu mama de la 2 ani.

Eu: Dar la școală ați fost? Marin, spune-mi tu, te rog!
Marin: Dă-mi 5 lei!
Felica (râzând): Marin face bani din orice. Eu am fost un an la școală, știu să citesc, dar Marin habar n-are.

Între timp, Marin s-a dus să mai facă un ban printre mașinile de la semafor, iar eu mi-am continuat dialogul cu sora lui, Felicia.

Eu: Dar fratele tău de ce nu vrea să vorbească?grgo.wordpress.com
Felicia: E bolnav. Nu știu cum se numește boala pe care o are. Are și cu ochii probleme. N-ai văzut că se uită cu un ochi în stânga și cu unul în dreapta?

Eu: Am înțeles! Când m-am oprit lângă voi am văzut că vă înjurați de tată. Știi că celebrele înjurături sunt de mamă, voi de ce vă înjurați de tată?
Felicia: Tata e în pușcărie. Nu l-am mai văzut de când eram mică. Am rămas doar cu mama.

Eu: Dar tu de ce crezi că ai ajuns să cerșești și nu ai o viață așa cum o au majoritatea copiilor?
Felicia: Pentru că nu am prieteni și pentru că trebuie să aduc bani în casă.

Eu: Poliția sau cei de la protecția copilului te-au luat vreodată de pe stradă?
Felicia: M-a luat o dată poliția și m-a dus la o casă de copii. Eram singură pe stradă. Marin era răcit și a stat acasă. Am stat la casa aia de copii o zi acolo, iar cei mai mari mă băteau. În prima noapte am reușit să fug de acolo și am mers pe jos până acasă.

Marin alerga spre noi, fiind fugărit de doi vânzători de replici de adidași. Aceștia comercializau marfa la același semafor la care Marin și sora sa cerșeau.

Marin: Vino, fă, să mergem la celălalt semafor!

După 3-4 minute, cei doi revin, iar eu îmi reiau discuția cu Felicia.

Eu: De ce vă alergau cei doi?
Felicia: Sunt calici la bani. Vor doar ei să facă bani. Mereu ne certăm cu ei din cauza asta. Ne mai și bat, dar tot aici revenim.

Eu: Apropo de bani, voi cam câți bani faceți pe zi?
Felicia: Cel mai puțin fac cinci sute de mii (50 lei), dar sunt zile și când ajung la un milion (100 lei).

Eu: Și cu banii ce faceți?
Felicia: Seara când plecăm îi dăm mamei.

Eu: Mama voastră unde este acum?
Felicia: E plecată să caute scări de bloc să muncească. Ne vedem la 4 când plecăm spre casă.

Eu: Știi că orice copil când e mic visează să devină ceva când va ajunge mare. Tu ce vrei să fii când vei crește?
Felicia: Eu vreau să fiu arăboaică. Să am tot capul acoperit cu voalul ăla și să nu mă vadă nimeni.

Eu: Dar ca meserie, ce ai vrea să te faci când vei fi mare?
Felicia: Aș vrea să iau câteva scări de bloc și să fac curățenie.

Eu: Tu ai auzit vreodată de Bruce Lee al canalelor?
Felicia: Da! L-am văzut și în realitate și la televizor. Are multe lanțuri pe el!

Eu: Aveți televizor acolo unde locuiți?
Felicia: Avem și televizor. Din banii pe care-i facem ne-am permis și noi să ne luăm un televizor. Nu prea ne uităm mult la el. Doar seara la știri și după aia de ne culcăm, că la 4 suntem în picioare.

Felicia: E ora 12?
Eu: Da, e 12:10.
Felicia: A venit femeia care ne ia în fiecare zi la ea să mâncăm. Am plecat. Pa!

grgo.wordpress.com

 Toate cele trei poze sunt cu Felicia! Pe Marin n-am reușit să-l fac să accepte vreo poză fără a-i da 5 lei.

Anunțuri

2 comentarii

  1. Copii exploatati si statul roman se uita la ei,fara sa ii pese de ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s