Serialul nostru a rămas la data 18 septembrie când am dus laptopul înapoi. Blestemul lui Stelian se năpustise asupra laptopului, dar într-un final mi s-a spus că-l vor repara în câteva zile. Nu mi-au dat neapărat un termen exact.
Promisiunea lui a fost că în câteva zile de la data la care am dus laptopul acolo îl va repara. Bineînțeles, nu putea să-l repare el așa că a apelat la un alt prieten. Mi-a făcut o nouă hârtie de intrare în service a laptopului, însă de această data nu mi-a mai zis cât ar costa reparația. Vezi mai jos fișa cu dovada că am dus laptopul înapoi la reparat.
NESIMȚIREA NUMĂRUL 10: „N-a avut timp să-l repare”
L-am lăsat timp de o săptămână, nu l-am stresat, nu nimic. Pe data de 24 septembrie, într-o joi, l-am sunat să văd în ce stadiu îmi este nava cosmică. Nu mi-a răspuns și după ce a sunat și a tot sunt m-a întâmpinat aceeași voce subțire: „Abonatul nu poate fi contactat vă rugăm să reveniți!”. Așa de frumos mi-a vorbit robotul că a doua zi l-am contactat din nou pe Stelian. Era ora vreo 13:00.
Alin Grigore: Alin cu Sony sunt!
Stelian: Alin cu Sony…n-a fost în stare ăla, frate, să-i facă nimic!
A.G.: Păi ce facem?!
Stelian: N-a fost în stare…Morții mă-sii, mi-a zis că n-a avut timp, că…
A.G.: Deci asta e batjocură, sincer! Pune-te în situația mea. Eu încerc să fiu calm și să mă comport ca atare, dar…
Stelian: Mă asculți? Eu l-am luat, să vedem ce-i facem azi să-i dăm drumul. Da? Pe la ora 3-4 te-am sunat să vedem. Da?
A.G.: Bine.
Bineînțeles că nu s-a ținut de promisiune și nu m-a sunat nici dracu la ora 15:00 sau la 16:00, deși îmi pregătisem telefonul, îl băgasem la încărcat, aveam 100% baterie.
Următoarea zi, sâmbătă, 26 septembrie, am fost la el la sediu și mi-a supra-mega-ultrapromis că-l repară dacă-l mai las două, trei zile. Eu, băiat bun cum sunt, am zis să-i mai dau o șansă. Așa fac și cu fetele, le dau șanse și degeaba. În fine, l-am lăsat, primind promisiunea că în două, trei zile e gata.
Luni, 28 septmbrie, pun mâna pe telefon, apăs tasta 1 (pentru că deja îl aveam la favorite) și îl sun. Era ora 12:52, dar nu mi-a răspuns. Probabil dormea și el sau făcea altceva. Fiind o fire care nu renunță l-am sunat și la 13:49 și da, în sfârșit mi-a răspuns.
Stelian: Tocmai ce am ajuns la sediu. Cum îți zicea ție? Cu Sony, nu?
Alin. Grigore: Alin, Alin sunt!
Stelian: Bine că m-ai sunat, Aline! Imediat, stai să văd ce „zice” ăștia și te sun în trei secunde, da?
A.G.: Bine, aștept să mă sunați!
NESIMȚIREA NUMĂRUL 11: „Nu-ți luai și tu un laptop mai bun?!”
N-au trecut trei secunde atât cât îmi spusese și l-am sunat din nou la ora 14:15. Mi-a răspuns la telefon, ofta din greu.
Alin Grigore: Tot eu sunt. Destul de puțin….
Stelian (intervine peste mine): Bravo! Deci mai pe seară te sun să vii după el.
A.G.: Păi mai pe seară… Când mai pe seară?
Stelian: Nu a reușit momentan!
A.G.: M-ai nenorocit. Să mor eu dacă nu m-ai…
Stelian: Da, știu, dar ce să fac?!
A.G.: Cum nu a …?
Stelian (intervine peste mine): Deci n-a reușit, lucrează la el. ATENȚIE! Se lucrează la el. Am oprit tot ce făceam și ne ocupăm doar de laptopul tău. Nu știu ce s-a întâmplat, mânca-ți-aș gura ta! Defectul ăsta m-a spart, fi-ți-ar laptopul de râs. Nu luai și tu altul mai bun?
A.G.: Hai, frate! Ți l-am adus de nu știu când. Ți l-am adus cu lampa, în rest nu avea nici pe dracu. Îl am de 3-4 ani, nu avea nimic.
Stelian: Nu știu de ce s-a trosnit în halul ăsta, chiar nu știu. Ce s-a întâmplat acum nu are nici o legătură cu ce ți-am reparat noi.
A.G.: Eu înțeleg ce spui tu. Tu încerci să te aperi, dar nu-i normal ca la o zi distanță să nu mai meargă.
Stelian: Asta e adevărat, dar nu s-a stricat tot același lucru. Asta încerc să-ți explic. Acum e pe alimentare.
A.G.: Știi și tu la fel de bine ca mine că s-a umblat în el de s-a ales praful.
Stelian: Da, pe partea aia s-a umblat. Dar nu mai contează. Două vorbe nu schimbă nimic. Nu e important ce-ți spun eu acum la telefon, important e ce-ți facem la laptop.
A.G.: Asta zic și eu.
Stelian: …
A.G.: Bine, atunci aștept să mă suni. De data asta chiar să mă suni, nu doar să mă duci cu vorba.
Stelian: Au venit mai devreme niște clienți și d-aia n-am putut să te sun înapoi. Te sun mai târziu. Sunt pe el, poate până diseară îl rezolvăm. Vreau să-l las și o oră, două în teste să nu mai avem probleme.
NESIMȚIREA NUMĂRUL 12: „Am vrut să te sun, dar nu s-a făcut conexiunea” + „I-am dat drumul la laptop și, pu*a”
Nimic nou la orizont până a doua zi. Trebuia să fiu tâmpit să cred că voi fi sunat de el așa cum mi-a spus. Marți, 29 septembrie, îi dau SMS pe la ora 11:45 și îl întreb în ce stadiu este laptopul. Bineînțeles că n-am primit niciun răspuns, nici prin SMS, nici n-am fost sunat. După ce am văzut că SMS-ul meu era în zadar, l-am sunat, era ora 12:03.
Alin Grigore: Salut!
Stelian: Salut! Domnul Sony?!
A.G.: Eu sunt.
Stelian: Te-am recunoscut după voce. Am vrut eu să te sun după ce mi-ai dat mesajul…âââ,âââ… Ce vrei să-ți spun? Aseară a mers o jumătate de oră poate și mai bine, iar azi de dimineață când i-am dat drumul n-a pornit cu imagine. Iar s-au bulit rezistoarele alea. Nu-mi dau seama ce se întâmplă cu laptopul ăsta, m-a disperat! Nu mai pot! Am vorbit acum cu un prieten și vine diseară pe la mine să-și dea și el cu părerea. Are o sculă mai șmecheră. Nu mai știu ce să-i fac. Îmi vine să dau cu laptopul ăsta de pământ.
A.G.: Hai, frate, că deja…Laptopul ăsta nu avea nimic și deodată voi l-ați distrus
Stelian: Nu e distrus! Are ceva, are ceva devalorizat. Nu-mi dau seama, nu găsesc piesa. Nu te gândi că cine știe ce… Luăm fiecare piesă în parte și când se încălzește o schimbăm. Nu e pe ea (n.m. pe placa de bază) ceva major. Dacă era îți spuneam din start: „Frate, nu se mai merită. Dă-o-n morții mă-sii. Facem rost de alta și gata”. E un defect minor, o piesă minoră. Adică nu e ceva mare, o placă, un cip ceva. Când merge, când nu merge.
A.G.: Știi că se apropie iarna, nu?
Stelian: Da, vine iarna! Stai liniștit că până mâine vreau să o rezolv neapărat. Asta am vorbit mai devreme. Când mi-ai dat tu mesajul vorbeam la telefon cu prietenul ăsta al meu și după te-am sunat, dar nu s-a făcut apelul. Am stat aseară până la ora 21:30 aici. Nu avea nimic, era ok. De dimineață când era pe masă i-am dat drumul să-l bag acolo la „făcute” și, pu*a, nu mergea! A pornit, n-a dat imagine și după ce i-am dat drumul din nou a început să bipăie. Te sun diseară să-ți spun care e treaba. Bine? Hai că mă mai sună cineva. Pa-pa!
În aceeași zi, la ora 18:46, i-am mai dat un SMS prin care îl anunțam să nu uite de laptop: „Nu uitați de laptop. E seară!”. Nici un răspuns de la el.
Știu că totul e previzibil și d-aia vă spun că nici de data asta n-am fost sunat. A doua zi m-am dus la el la sediu și mi l-a arătat desfăcut pe masă, mi-a arătat cam pe unde a umblat, dar, așa cum vă așteptați, nu-l reparase. A continuat să-mi promită că se duce în seara aia să ia nu știu ce piesă și mi-l rezolvă.
SE ÎMPLINISE O LUNĂ DE CÂND AVEAM LAPTOPUL ÎN „DELEGAȚIE”
O nouă lună începea și tot o lună se făcuse de când eram fără laptop. Joi, pe 1 octombrie, ora 14:26, l-am sunat din nou pe Stelian.
Alin Grigore: Alin, băiatul cu Sony sunt!
Stelian: Da, Aline! (oftează puternic) Mă, ai mai fost și tu pe la biserică?
A.G.: Nu, eu n-am d-astea. La mine totul merge frumos, bine. N-am nicio problemă. Nu sunt eu cu bisericile.
Stelian: «Decât» Sony nu vrea, ne mănâncă nouă zilele.
A.G.: Unde nu știu nu mă bag. Dacă știam îl făceam eu.
Stelian: Foarte bine! Ne-a dat peste cap Sony, dar nu vreau să-l las. Fii atent! Mâine o să vii după el! Pe la ora asta o să-ți dau telefon.
A.G.: Iar spui că-mi dai telefon…
Stelian: N-am putut eu să mă duc aseară într-un loc să iau două plăci de bază. O să mă duc în seara asta. Îl am pe masă, laptopul e desfăcut ai văzut și tu. Nu e chiar așa de complicat ca un avion. Dă-l în gura mă-sii de laptop că-l mănânc. Doar că n-am ce-mi trebuie tot timpul. Nu mai contează. Mâine după amiază sau cel târziu sâmbătă vreau să te sun și să ți-l dau!
În următorul episod veți citi cum Stelian îmi oferă un răspuns incredibil la o întrebare extrem de simplă. Totodată, veți vedea cum meciul de fotbal dintre România și Finlanda a fost mai important decât laptopul pe care-l ținea acolo de peste o lună. Totul a fost filmat cu camera ascunsă!!!
NU UITAȚI! În episoadele următoare își va face apariția și poliția, iar fix în următorul va fi prima filmare cu camera ascunsă. Nu ratați!
Citește AICI desfășurarea primului episod
Citește AICI desfășurarea celui de-al doilea episod
Citește AICI desfășurarea celui de-al treilea episod
Citește AICI desfășurarea celui de-al cincilea episod
Citește AICI desfășurarea celui de-al șaselea episod
Intrați în grupul de pe Facebook GRGO – Un blog simplu pentru oameni simpli
Sau puteți da un LIKE paginii de FACEBOOK
*Toate informațiile prezentate sunt 100% REALE
ALIN GRIGORE 
vrem urmatorul episod!!!