VIDEO Ep. 8 » Soția lui Stelian află de minciunile soțului + Reacția acesteia când mi-am recuperat laptop-ul

Într-un final, după două luni de chin și așteptare, am ajuns la sediul lui Stelian și mi-am recuperat laptopul. Deși credeam că mi l-am luat înapoi așa cum l-am dus, lucrurile n-au stat tocmai așa.

Odată ajuns la marele sediu de pe Mihai Bravu vizavi de Școala 70 m-a întâmpinat soția lui Stelian. Era data de 19 octombrie și totul era pregătit. Foaia pe care trebuia să semnez faptul că ei sunt incompetenți era pe masă.

Doamna Mioara își schimbase radical stilul și n-am mai fost întâmpinat atât de cald și drăgălaș cum a făcut-o când încă laptop-ul era la service-ul ei și al lui Stelian. Ascultați cu atenție tonul ei.

Așadar, odată ajuns acolo am semnat hârtia respectivă, a urmat un dialog la fel de interesant ca și celelalte din urmă, mi-au fost restituiți cei 300 de lei pe care îi dădusem în prima fază și am plecat.

Priviți-i fața când îi povestesc despre minciunile lui Stelian. Oare știa și ea ceva?

URMĂRIȚI IMAGINILE CU CAMERA ASCUNSĂ!

Vizitele lungi și dese la service-ul lui Stelian nu s-au oprit aici. În următorul episod, cel care va fi și ultimul, veți citi deznodământul acestui caz. Un caz care a semănat probabil cu multe altele de-ale voastre, dar pe care nu le-ați făcut publice. Episodul 9 va veni cu o declarație halucinantă și veți afla ce s-a întâmplat într-un final cu laptop-ul distrus de service-ul lui Stelian. 

ULTIMUL EPISOD VA FI DISPONIBIL VINERI, 4 DECEMBRIE, DE LA ORA 17:00!

fisa2

 

Citește AICI desfășurarea primului episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al doilea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al treilea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al patrulea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al cincilea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al șaselea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al șaptelea episod

Intrați în grupul de pe Facebook GRGO – Un blog simplu pentru oameni simpli

Sau puteți da un LIKE paginii de FACEBOOK

*Toate informațiile prezentate sunt 100% REALE

VIDEO Ep. 7 » Cea mai mare minciună spusă de Stelian + SMS-urile nesimțite primite de la el: „Ce, murim mâine?”

În episodul precedent v-am prezentat o filmare cu camera ascunsă care nu mai are nevoie de niciun comentariu (DETALII). Reacția și vorbele soției lui Stelian spun totul. În episodul de astăzi vă voi prezenta CEA MAI MARE MINCIUNĂ spusă de Stelian în toată perioada în care am colaborat cu el.

Până atunci însă haideți s-o luăm cronologic. Am rămas la ziua de miercuri, 14 octombrie, când am dus laptopul înapoi la service și rămăsese să-l iau a doua zi reparat sau în caz contrar mi se restituiau banii.

NESIMȚIREA NUMĂRUL 19 – Încă o dată Stelian nu s-a ținut de promisiune

Joi, pe 15 octombrie, l-am sunat pe Stelian la ora 13:48 și nu mi-a răspuns. Am încercat din nou la ora 14:09 și a rezultat următorul dialog.

Stelian: Da!
Alin Grigore: Alin, băiatul cu Sony!
Stelian: Da, Aline!
A.G.: Ce ați făcut?
Stelian: Stai un pic două secunde că sunt într-un loc. (După 8 secunde a revenit) Alin, mâine vii după ăla. Nu știu, frate. Laptop-ul ăla m-a îmbolnăvit. L-am desfăcut și eu din nou, dar am vorbit cu prietenul ăsta care e cu pisele și mi-a zis că n-are cum. Abia diseară mă duc la el și mâine țaca-paca. E nenorocit rău. Eu i-am făcut probă de 5 ori. Vezi că poate o să te sun diseară să-mi spui exact ce s-a întâmplat.
A.G.: Păi s-a întâmplat exact ce s-a întâmplat ultima oară.
Stelian: Deci la fel, nu? Nu s-a întâmplat altfel? Am înțeles.
A.G.: Da, la fel.
Stelian: Bine, Alin! Pa, pa, pa, pa!

Deși azi îi dădusem termenul limită, iată că nici de această dată nu s-a ținut de cuvânt și m-a lăsat cu ochii-n soare. Fie, îl mai las și de data asta.

Următoarea zi, vineri, 16 octombrie, l-am sunat prima dată la ora 12:07 și avea telefonul închis. Următorul apel i l-am dat la ora 13:04 și nu mi-a răspuns la telefon. Am lăsat-o baltă și a doua zi, sâmbătă, m-am dus la sediu, dar era închis. Am mai încercat de câteva ori să sun, dar Stelian avea telefonul închis.

NESIMȚIREA NUMĂRUL 20 – CEA MAI MARE MINCIUNĂ DIN TOT ACEST SERIAL

Abia acum vine cea mai mare minciună pe care Stelian a putut să mi-o zică în cele 20 de episoade. Dacă în ziua precedentă nu mi-a răspuns la telefon, am spus să-l sun din nou duminică, 18 octombrie, la ora 11:41. Stelian al nostru a făcut cea mai mare gafă posibilă. Mi-a răspuns la telefon fără să vrea și n-a vorbit. Era la meciul fiului său. Am lăsat telefonul două minute să văd dacă vorbește, apoi am închis și am sunat din nou de trei ori. De această dată nu mi-a mai răspuns, dar a revenit el cu un telefon după aproximativ două ore.

Înregistrarea de mai jos dovedește faptul că Stelian mi-a răspuns la telefon și n-a vrut să vorbească, deși el a negat că a avut respectivul telefon la el. În cele din urmă, în aceeași zi mi-a spus că în următoarea zi pe seară să mă duc să-mi iau laptopul așa cum e.

Când l-am întrebat de ce nu mi-a răspuns s-a justificat că n-a avut telefonul la el, deși îmi răspunsese prima dată fără să-și dea seama. Da, Steliane, asta e dovada de care-ți spuneam. Asta e cea mai mare nesimțirea din cele 20 de până acum. Mai jos aveți înregistrarea din ziua de 19 octombrie în care Stelian tot nu a vrut să recunoască faptul că a avut telefonul la el și nu a vrut să-mi răspundă. De la secunda 20 începe discuția.

După ce mi-a răspuns la telefon din greșeală am avut următoarea discuție cu el prin mesaje. Puteți vedea ironia și aroganța nesimțită de care Stelian a dat dovadă o dată-n plus.

2 1

NESIMȚIREA NUMĂRUL 21: „Dacă noi n-am putut să-l facem, nu o să ți-l facă nimeni”

Stelian: Frate, s-a chinuit ăsta… Mi-a zis că dacă nu te grăbeai se mai uita la el, dar așa… Dacă noi n-am putut să-l facem, nu o să ți-l facă nimeni în Bucureștiul ăsta. Nu știu în țară dacă va reuși cineva. Eu mă cunosc cu cei mai buni meseriași. Am sunat pentru laptop-ul ăsta 3-4 prieteni. Ăsta mi-a spus că nu-i dă de cap pentru că e o problemă mai bizară. Mi-a zis că dacă e să mă duc după laptop pe la ora 6, după care poți să vii și tu.
Alin Grigore: Ia-l să fie acolo și voi veni să-l iau așa pe la ora 5 și jumătate. O să-l repar în altă parte, nu-i problemă.
Stelian: Asta e! Doamne ajută! Te duci acolo și vezi că eu nu o să fiu, dar va fi cineva. (Era soția lui).

În episodul următor veți vedea o altă față a soției lui Stelian. De la doamna care-și cerea scuze de 100 de ori, acum aceasta s-a schimbat radical și a avut un comportament incredibil. + Reacția soției când a auzit de minciunile lui Stelian. Totul într-o nouă filmare cu CAMERA ASCUNSĂ.

EPISODUL 8 VA FI DISPONIBIL LUNI, DE LA ORA 21:00

Citește AICI desfășurarea primului episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al doilea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al treilea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al patrulea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al cincilea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al șaselea episod

Intrați în grupul de pe Facebook GRGO – Un blog simplu pentru oameni simpli

Sau puteți da un LIKE paginii de FACEBOOK

*Toate informațiile prezentate sunt 100% REALE

Să nu-l uităm pe Stelian
Să nu-l uităm pe Stelian

VIDEO Ep. 6 » Imagini și replici fabuloase cu reacția soției lui Stelian (Bubu): „Sunt clienți care chiar ar merita să pățească asta!”

Prieteni, data trecută v-am arătat cum Stelian ar fi vrut să-mi repare laptop-ul, dar nu avea piese. E și normal. De ce să aibă piese un service?! Tot în episodul anterior Stelian a demonstrat o dată în plus că orice este mai important decât clientul său, atunci a fost meciul de fotbal dintre România și Finlanda, scor 1-1.

În finalul episodului 5 v-am promis că vă voi arăta una dintre cele mai mari nesimțiri de care Stelian a dat dovadă în scurta noastră colaborare. Rămâneți pe GRGO și citiți în continuare dezvăluirile pe care vi le voi prezenta.

După ce am pierdut numărul de zile pe care laptop-ul meu l-a petrecut la service-ul lui Stelian, iată că a venit ziua de luni, 12 octombrie, ora 11:54, când l-am contactat pe „Ucigașul electronicelor”.

Alin Grigore: Sony…cu laptop-ul!
Stelian: Da, Sony! Sonyyy! E gata, mă, Sony!
A.G.: Bă, ești nebun!
Stelian: Fir-ar mama lui… Am aflat până la urmă ce avea. În weekend am reușit să-l fac.
A.G.: Păi te-am lăsat, am zis să nu te mai sun sâmbătă așa cum spusesem.
Stelian: Să vii mai pe seară după el că am fost la prietenul ăsta al meu… O să mi-l aducă mai pe seară, pe la 6-7. Ți-l închid eu când îl aduce aici. Sigur merge, are niște protecții nenorocite.
A.G.: Sigur?!
Stelian: Sigur, sigur. Eu te sun când e gata.
A.G.: Ideea e că eu îl vreau azi.
Stelian: Da, mă, da, stai liniștit! O să te țină și o să meargă foarte bine.
A.G.: Eu sper.
Stelian: Avea niște nenorocite de protecții.
A.G.: Bine, atunci o să revin cu un telefon pe la 6.
Stelian: Da, pe la 6 vine ăsta și vorbim.

NESIMȚIREA NUMĂRUL 16 – Îl sun, dar nu-mi mai răspunde

Seara se apropia, ora 18 venise, iar eu mi-am luat telefonul și am dat să-l sun pe Stelian să văd care e treaba cu laptopul, când să mă duc să-l iau. L-am sunat prima dată la ora 18:13, nu mi-a răspuns, l-am sunat a doua oară la ora 18:31, nu mi-a răspuns.

La ora 20:06 când am dat să-l contactez din nou, Stelian (mare șef de service și om fără prieteni și fără piese) avea telefonul închis. Am încercat după alte trei minute, iar apoi la ora 20:58, aceeași voce neprietenoasă m-a întâmpinat: „Abonatul apelat are telefonul închis…”

A doua zi, marți, 13 octombrie, ora 8:14, l-am sunat din nou și iar nu mi-a răspuns. Două minute mai târziu am încercat iar și, VICTORIE!, vocea lui Stelian mi-a răspuns la celălalt capăt al firului, de fapt vorbeam de la un telefon mobil.

Alin Grigore: Alo!
Stelian: Da!
A.G.: În sfârșit văd că mi-ați răspuns!
Stelian: În sfârșit ți-am răspuns, da!
A.G.: Aseară ați dat bir cu fugiții…
Stelian: Aaa, tu ești Aline? Nu știam numărul tău. Aseară am stat până la 8 și ăla nu ajunsese încă acasă cu fata lui, era pe la doctor că o interna sau nu știu ce rahat. Am vorbit cu omul, că d-aia n-am putut să-ți răspund ție, și în 10 minute ajunge la mine.
A.G.: O să ajung și eu tot în vreo 10 minute.
Stelian: O să-mi ia un sfert de oră să ți-l închid. Mi-a zis că până în 8 jumătate e la mine.
A.G.: Atunci îl las la tine și vin diseară de la muncă și-l iau. Eu pe la 7 și 10 o să ajung la tine.
Stelian: Te aștept, eu oricum nu plec mai devreme de 7. N-am putut să-ți răspund mai devreme că-mi explica ăsta cu fata lui, era supărat.

La ora 13:35, în timp ce eram la muncă (când am prins și eu un minut liber), l-am sunat din nou pe Stelian să mă asigur că laptop-ul e pregătit și seara când vin să fie nevoie doar să-l iau.

Alin Grigore: Salut! Sunt Alin, băiatul cu Sony, vezi că o să apar pe la 5.
Stelian: Da, totul e ok!
A.G.: D-aia te-am anunțat ca să știi, că după aceea voi pleca și la facultate.
Stelian: Da, da, da! E deja închis, e deja făcut, cutare.

În acea seară, pe la ora 17:25, m-am dus la sediu, Stelian se grăbea să plece. Avea o intervenție, așa cum mi-a spus el mie. Cum m-a văzut mi-a scos laptop-ul de unde îl avea pus, mi l-a aprins, nici n-a apucat să apară desktop-ul și l-a închis imediat de la buton. Odată ce-am văzut că ecranul se aprinde n-am mai zis nimic și l-am luat acasă mândru nevoie mare. Iată că Stelian chiar e mecanic, mi-am zis în gândul meu!

NESIMȚIREA NUMĂRUL 17 – Mi-a dat laptopul, dar mi s-a stricat imediat cum am ajuns acasă + nu mi-a cuplat nici butonul de wireless

Am ajuns acasă, mi-am lăsat laptop-ul și am zbughit-o spre facultate. Gândul îmi era tot acasă, la jucăria de care mă despărțisem de aproape două luni. În jurul orei 21:00 am ajuns acasă, iar primul lucru a fost să pornesc laptop-ul. Am apăsat butonul verde, parcă era mai verde ca iarba în mijlocul verii, și am aștept să se aprindă. Mi-a apărut desktop-ul și prima reacție a fost să intru pe Facebook. Am dat dublu click pe Google Chrome, dar îmi apărea că n-am netul pornit. Am dat de butonul de wireless și, SURPRIZĂ!, mergea în gol.

N-am apucat să mă dumiresc că mi s-a stins și ecranul laptop-ului. „Hmm, e ceva secret pe aici. Probabil mi-a pus un buton special nea Stelian”, mi-am zis plin de nervi. Imediat l-am sunat pe Stelian să văd ce se întâmplă, era ora 21:33, dar avea telefonul închis.

A doua zi, miercuri, 14 octombrie, mi-am pus geanta cu laptop-ul în spate și am pornit către marele service de pe Mihai Bravu GEACS MEDIA 2003 vizavi de Școala 70. Eram supărat, iar în acel moment mi-a venit ideea de a crea acest serial. Serialul în care este prezentat modul nesimțit în care un patron de service se comportă cu clienții săi.

NESIMȚIREA NUMĂRUL 18 – „Sunt clienți care chiar merită să pățească asta”

Acolo m-a întâmpinat soția lui Stelian. Femeia și-a cerut scuze și printre altele mi-a spus că dacă era în locul meu făcea mult mai urât decât mine. Se mira de răbdarea și de calmul de care am dat dovadă. I-am spus și doamnei că nu mi-e greu să vin cu OPC-ul și a înțeles.

Soția lui Stelian, nevastă de patron fără prieteni și nepriceput
Soția lui Stelian, nevastă de patron fără prieteni și nepriceput în ale muncii de reparator

 

Doamna Mioara, am aflat cum o cheamă după mail-ul primit de  la dânsa în urmă cu câteva zile în care mă amenința, mi-a  sugerat să-i las laptop-ul acolo și vor rezolva problema. L-am  lăsat, băiat bun și eu, sau poate doar prost, dar cu o singură  condiție: „MÂINE VIN ȘI-L IAU FĂCUT SAU NU. DACĂ NU  AVEȚI CE-I FACE ÎMI DAȚI BANII ÎNAPOI ȘI AIA E”.

 

 

Vă las să vizionați filmarea cu camera ascunsă de mai jos. N-a  fost nimic tăiat din ea, nimic editat, deși era cazul să editez o  parte unde m-am încurcat în cuvinte din cauza nervilor. MERITĂ SĂ URMĂRIȚI! Reacția doamnei Mioara și dialogul dintre dânsa și „Bubu” sunt geniale. Ascultați cu atenție și veți auzi ce spune doamna: „Sunt unii clienți care chiar ar merita să li se întâmple asta, dar din păcate tu nu faci parte din acea categorie!”

FILMAREA E FĂRĂ COMENTARII!!!

Serialul abia acum devine mai interesant. Urmăriți și următoarele episoade și veți vedea detalii incredibile. În următorul episod veți citi și veți AUZI cum Stelian minte în continuare într-un mod mai mult decât nesimțit. 

Episodul 7 va fi disponibil vineri, de la ora 21:00.

Citește AICI desfășurarea primului episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al doilea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al treilea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al patrulea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al cincilea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al șaptelea episod

Intrați în grupul de pe Facebook GRGO – Un blog simplu pentru oameni simpli

Sau puteți da un LIKE paginii de FACEBOOK

*Toate informațiile prezentate sunt 100% REALE

VIDEO Ep. 5 » Stelian, meciul României și service-ul fără piese: „Morții mă-sii, vreau să ți-l fac, dar n-am cu ce!”

Știu, au trecut aproape trei săptămâni de la episodul precedent din serialul în care Stelian și firma sa de reparat laptop-uri sunt personaje principale.

Între timp am primit amenințări cu judecata chiar de la Stelian (DETALII). Au fost făcute presiuni asupra mea pentru a nu continua serialul, dar o oprire a acestuia ar fi fost sub demnitatea mea. Așadar, în rândurile care urmează vă voi prezenta episodul 5 din modul nesimțit în care Stelian se comportă cu clienții săi.

Episodul anterior rămăsese la ziua de 1 octombrie, când Stelian îmi promisese la telefon că în maximum două zile îmi repară laptopul. Cred că v-ați obișnuit deja cu promisiunile lui și vă dați seama că nimic nu s-a rezolvat în acele două zile.

NESIMȚIREA NUMĂRUL 13 » În timp ce eram la el la sediu, Stelian se interesa de bilete pentru meciul dintre România și Finlanda

Marți, 6 octombrie, am decis să merg la el la sediu pentru a vedea care e treaba mai exact. Mi-a povestit el una, alta. M-a aburit din nou. Mi-a spus că mâine îl rezolvă. În tot acest timp, Stelian nu se chinuia să facă ceva cu laptop-ul meu care se afla deja de o lună jumătate la el, ci căuta bilete pentru meciul dintre România și Finlanda de pe 8 octombrie, scor 1-1. Mă rugase chiar să-l ajut să comande într-un fel de pe internet pentru că nu știa prea bine. Băiat bun cum sunt i-am sărit imediat în ajutor, dar din câte îmi aduc aminte parcă nu mai avea bani pe card și nu prea avea cum să le plătească.

Mai jos este filmarea cu camera ascunsă din întâlnirea pe care am avut-o cu Stelian la el la sediu. Acolo, pe Mihai Bravu, vizavi de Școala 70. În imaginile de mai jos veți vedea cum Stelian încearcă să-i explice unei persoane de unde să cumpere bilete pentru meci.

NESIMȚIREA NUMĂRUL 14: „Morții mă-sii, eu vreau să ți-l fac, dar n-am cu ce!”

Nu m-am lăsat și a doua zi l-am sunat din nou, era ora 13:12. Mă gândeam că a rezolvat problema biletelor și îmi făcuse și laptopul. Nicio șansă. Tot a găsit el ceva cu care să „mi-o tragă”.

Alin Grigore: Salut! Alin sunt, băiatul cu Sony!
Stelian: S-a rezolvat, nu se poate! Alin, fii atent! Ăsta (n.m. unul dintre prietenii săi imaginari) mi-a zis că a adus piesele la Sony, dar nu i se potriveau și a zis că mâine… Alin, două, trei zile. Până vineri.
A.G.: AOLOOOO!
Stelian: N-am ce să fac, n-am de unde, n-am cu ce. Depind de alții.
A.G.: Eu te înțeleg că depinzi de alții, dar și eu depind de laptop-ul ăsta, ăsta e pâinea mea. Eu de o lună jumătate practic sunt în pauză. Eu acasă nu pot să fac nimic. Și uneori trebuie să muncesc și de acasă.
Stelian: Deci crede-mă vă voiam să ți-l fac. Aseară nu s-a potrivit ce mi-a adus. Mi-a zis că într-o zi, două… Dacă nu e, îmi bag piciorul în el și asta e. Ce să facem?! Fac rost de placă de bază, morții mă-sii.
A.G.: Eu știu ce spui tu, dar eu am probleme acasă…
Stelian: Hai că m-am gândit și la ideea asta. O să mă uit și după o placă și cu asta basta.
A.G.: Eu te înțeleg pe tine, dar am și eu problemele mele acasă. Maică-mea mă îndeamnă să mă duc la OPC și nu vreau să-ți fac rău că e nașpa.
Stelian: Da normal, frate. E cel mai ușor de făcut rău. E greu de făcut bine. Nu e vina mea, dar dacă aveam cu ce ai văzut că atunci l-am făcut, dar n-a ținut. Morții mamei lui, n-a ținut!
A.G.: Și ce-i de făcut? Care e concluzia?
Stelian: Ăsta se face de făcut, dar nu am avut cu ce. Eu o să mă uit acum și după o altă placă de bază. Da? Să văd pe unde mama mă-sii, să merg la două capete. Ori face ăsta așa, ori pe pe partea asta. Din două trebuie să iasă una.
A.G.: Deci să înțeleg că nici acum nu i-ați găsit „buba”.
Stelian: „Buba” i-am găsit-o, dar n-am piese ce să pun în loc. Ai înțeles? Deci „buba” s-a găsit, dar nu am piesele. Înțelegi.
A.G.: Eu ți-am spus atunci… (n.m. În urmă cu ceva timp i-am spus că o să prind anul viitor cu laptop-ul la el)
Stelian: Ai avut gura aurită atunci.
A.G.: N-am avut gura aurită, doar am spus adevărul. Tu te superi probabil acum că spun că voi prinde anul viitor cu laptop=ul la tine. Nu trebuie să te superi tu, eu trebuie să mă supăr.
Stelian: Du-te mă de aici! Nu există așa ceva.
A.G.: A trecut o lună jumătate!
Stelian: Te cred, dar ai văzut că ți l-am dat, a mers.
A.G.: A mers, nici o zi n-a mers.
Stelian: A mers două zile sau cât a mers. Deci am făcut ceva la el.
A.G. (MOR DE RÂS): Păi dacă făceai ceva la el mergea, dă-l naibii de laptop.
Stelian: Nu e chiar așa tot timpul, pot intra multe chestii în lot. Nu e doar de la o piesă. Una face mai multe. O să-ți explic când o să am timp. Când o să vii după el o să-ți spune exact ce a avut.
A.G.: Ok, dar de ce spui că abia în două, trei zile? Mâine nu se poate?
Stelian: Ăsta mi-a zis că a vorbit în două locuri să facă rost de piese și mi-a spus că durează două zile până face rost de ele.
A.G.: Am înțeles.
Stelian: Am epuizat piesele pe care le aveam eu.
A.G.: Atunci să înțeleg că te sun peste două zile?
Stelian: Da! Ne auzim vineri după amiază.
A.G.: Te sun vineri ce să facem…
Stelian: Bine, bine!

Pentru că multe persoane nu m-au crezut că am trecut prin aceste întâmplări cu laptop-ul  am atașat fișierul AUDIO de la această ultimă convorbire dintre mine și Stelian.

NESIMȚIREA NUMĂRUL 15 » După „n” zile tot nu reușise să repare laptop-ul

L-am lăsat două zile așa cum mi-a spus. Nu l-am mai sunat, l-am lăsat să se ducă la meci, din păcate nici acolo n-a făcut treabă bună pentru că România a scos doar un egal. L-am sunat înapoi vineri, pe 9 octombrie, la ora 11:47.

Stelian: Am pornit laptop-ul ieri, prietenul ăsta al meu a umblat. A pornit, a mers două minute și după aceea a picat iar. Mai lasă-mă un pic. O zi, două pentru că e foarte aproape de a-l face, futu-i mama lui, să-l rezolvăm o dată.
Alin Grigore: Hai să vedem ce-i faci…
Stelian: Te rog eu mult. Acum în weekend o să stăm pe el. Și acum l-am sunat și diseară o să mă duc la el (n.m. la prietenul lui) să-l facem o dată că nu se mai poate.
A.G.: Bine, hai vezi ce-i faci!
Stelian: Deci a pornit ieri un minut, după care a murit. Mai e ceva undeva. Lasă-mă și pe mine în weekend și-l facem.
A.G.: Atunci te sun sâmbătă.

În episodul următor veți afla cum un latpop „reparat 100%” nu poate fi înapoiat proprietarului din cauza unei boli subite a reparatorului. Pe lângă asta, vă voi prezenta cea mai mare dovadă de NESIMȚIRE din partea lui Stelian, dovada pe care și el așteaptă s-o vadă. Cea mai mare minciună pe care Stelian a spus-o în cele aproape două luni. DOVADA E AUDIO!

Steliane, nici nu știi cât de mincions poți să fii! Steliane, vine dovada pe care mi-ai cerut-o atunci când te-am întrebat de ce nu mi-ai răspuns la telefon, deși vedeai cine te sună!!!

Citește AICI desfășurarea primului episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al doilea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al treilea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al patrulea episod

Citește AICI desfășurarea celui de-al șaselea episod

Intrați în grupul de pe Facebook GRGO – Un blog simplu pentru oameni simpli

Sau puteți da un LIKE paginii de FACEBOOK

*Toate informațiile prezentate sunt 100% REALE

VIDEO EXCLUSIV Bătaie între un bărbat și o femeie în centrul Capitalei

Un cititor al GRGO mi-a trimis clipul de mai jos în care sunt prezentate un bărbat și o femeie aplicându-și reciproc lovituri. Scenele violente au avut loc în zona Rosetti.

Explicația pentru faptul că nu a intervenit a venit imediat: „Erau romi, d-aia n-am vrut să mă bag. Am mai intervenit de câteva ori în trecut și chiar femeia a fost cea care s-a luat apoi de mine că de ce m-am băgat între ei. Chiar nu avea nici un rost să mă bag între cei doi”.

Vezi VIDEO aici

VIDEO Cum ne mai batem joc de români? O punem pe Guseth la Justiție » Cum ar fi dacă Dani Mocanu i-ar lua locul?

gusethLa politicieni s-a renunțat pentru că dormeau în Parlament și nu făceau nimic. Acum, în locul acestora, au apărut așa numiții tehnocrați, care nu dorm, dar stau cu gura căscată fără să înțeleagă ceva.

Unul mai tehnocrat ca altul. Dar acum e vorba de Cristina Guseth, cea propusă la șefia ministerului Justiției. Nu are studii în Drept sau alte chestii de genul ăsta, dar nu asta ar fi principala problemă.

_______________________________________________________________________________________________

UPDATE Marți, ora 02:00 / Dacian Cioloș, premierul desemnat, a anunțat pe Facebook că va propune un alt nume pentru funcția de ministru al Justiției:

„Pentru a nu vulnerabiliza în niciun fel încrederea în ministrul Justiției din Guvern, într-un an foarte important pentru menținerea credibilității activității Justiției, am hotărât să retrag propunerea doamnei Cristina Guseth pentru acest portofoliu. Dimineață voi înainta conducerii Parlamentului o nouă propunere”.

_________________________________________________________________________________________________

Marele său defect e că nu înțelege ce se întâmplă în jurul ei și că vrea „să facă management în această funcție”, exact așa cum a spus-o chiar ea.

Ea pare o doamnă prezentabilă, o electriciană cu studii, dar fără vreo legătură cu justiția.

Era vorba că în locul derbedeilor de politicieni vor veni specialiști, dar se pare că la justiție va fi cel mai mare nespecialist. E prima dată în ultimii 26 de ani când o persoană fără studii de specialitate în domeniu va ocupa o astfel de funcție.

Mai jos este un clip de 10 minute de la audierea în Comisia Juridică a doamnei Cristina Guseth. Sper să aveți răbdarea necesară pentru a vedea penibilismul de care a dat dovadă tovarășa electriciană. Sursa VIDEO: Stiripesurse.ro.

Cum ar fi dacă…

Dani Mocanu ar fi ministrul Justiției?
Bianca Drăgușanu ar fi ministrul Culturii?
Adrian Năstase ar fi ministrul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri (Năstase a distrus 1266 de întreprinderi în timpul mandatului său)?
Leo de la Strehaia ar fi ministrul Apărării Naționale?
Victor Micula ar fi ministrul Transporturilor (el e cunoscut pentru că circulă doar cu elicopterul pentru că e fiul unuia dintre patronii de la European Drinks)?
Preafericitul Daniel ar fi ministrul Tineretului și Sportului (el iubește foarte mult tinerii și îi place la fel de mult sportul)?

Să lăsăm omenia deoparte și să privim realitatea » Europa a devenit ghena de gunoi a teroriștilor

terrorÎn urmă cu două luni am scris articolul „Nemţii ne trimit lăturile şi ei iau geniile » La ce ne gândim când auzim de imigranţi arabi în România” și mai multe persoane mi-au sărit în cap pe Facebook sau pe alte rețele de socializare.

Ați avut ce-ați avut cu mama, m-ați făcut xenofob și ați considerat că sunt un nenorocit de 23 de ani care face orice să discrimineze un popor. Acum, când scriu aceste rânduri, e ora 3:10, iar în Franța, la Paris mai exact, au murit nu mai puțin de 150 de oameni din cauza unor atentate teroriste.

7 atentate teroriste simultante au avut loc în Paris. Și cine credeți că le-a produs?! IMIGRANȚII ARABI, cei care trebuie iubiți și luați în brațe de poporul european. Niște musulmani, adepți ISIS. Poate că noi ca țară nu suntem atât de predispuși unui atac terorist, dar de ce să riscăm?! De ce să vină în țara noastră niște unii care cred în „ALLAHU AKBAR” și să ne dârdâie nouă curu’ la fiecare ieșire din casă?!

STOP cu imigranții arabi în EUROPA! NU AVEM NEVOIE DE ARME KALAȘNIKOV PE TĂRÂMUL NOSTRU ȘI PE TĂRÂMUL EUROPEI!

Interesant este acum ce se va întâmpla cu Campionatul European de anul viitor, acolo unde va participa printre altele și naționala României. 

Până atunci haideți să-i înjurăm pe nenorociții ăștia care sunt xenofobi și discriminează arabii. Mizerii ordinare…

Apel de urgență: 0800406005 (Franța)
Număr de telefon al Ambasadei României la Paris: 00330680713729

Stelian mi-a dat replica după cele citite pe GRGO și m-a amenințat cu judecata: „Aștept banii pentru prestația mea”

Domnul Stelian, cel pe care l-am numit în episoadele anterioare „patron, angajat, om fără prieteni și patron care-și bate joc de angajați”, mi-a oferit replica după acuzele din primele 4 episoade. Ce-i drept, mail-ul primit de la el e destul de lung și sper să aveți răbdare să-l citiți.

„Stimate Alin Grigore,
Faptul ca ai fost nemultumit de serviciile oferite de service-ul Geacs Media te indreptateste sa-ti spui parerea obiectiv oriunde doresti, dar faptul ca am fost atacat sistematic in articolele postate pe blogul tau(https://grgo.wordpress.com) si poza mea a fost facuta fara acordul meu, iar apoi publicata tot fara acordul meu nu cred ca este ok si o sa lasam legea sa-si spuna cuvantul.
Nu stiu de unde pana unde ai tras tu concluzia ca sunt un om fara prieteni si nici nu stiu ce lagatura are viata mea privata cu reparatia echipamentului tau, iar aici cred ca acceasi lege o sa hotarasca acest lucru.Poza de mai jos nu esta facuta intr-un spatiu public si nici nu-mi aduc aminte sa ma fi intrebat cand ai facut-o, cum nu am vazut sa specifici nici ca ti-au fost restituiti banii.
Daca tot te ocupi de productia de telenovele eu fiind personajul principal astept si banii pentru aceasta prestatie cum astept sa vad pana unde o sa mergi tu cu denigrarea mea si a familiei mele si cu minciunile (pe laptop Sony exista mai multe feluri de display 15,6 lampa,15,6 led primul fiind mai greu de procurat).
Daca tot astepti respect de la altii atunci ar trebui sa te porti ca atare nu sa te folosesti de filmari ascunse si comentarii care nu au nici o legatura cu reparatia echipamentului si nu-mi aduc aminte sa-mi fi schimbat profesia in actor.
Stelian (patron, angajat, om fără prieteni și persoană care-și bate joc de clienți)
In cazul in care nu cunosti legea, mi-am permis sa-ti selectez cateva articole din ea
Dreptul la viaţa privată
Art.77 – (1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private. 
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul sau corespondenţa sa, fără să existe consimţământul său ori fără ca legea să permită acest lucru.
Dreptul la demnitate
Art.78 – (1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. 
(2) Este interzisă orice atingere adusă imaginii, onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia sau fără ca legea să permită acest lucru.
Publicitatea vieţii private
Art.79 – (1) Este interzisă utilizarea, în mod public, a înregistrărilor imaginii sau vocii unei persoane, fără acordul acesteia.
(2) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în mod public, a corespondenţei, manuscriselor sau altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia, dacă sunt de natură să aducă atingere imaginii sau reputaţiei sale”, aceasta a fost replica distinsului Stelian.

1. Dragă Stelian vreau să-ți aduc la cunoștință faptul că „telenovela”, așa cum o numești tu, nu s-a terminat și de aceea încă n-am menționat că banii mi-au fost înapoiați. Asta urma să se întâmple în următoarele episoade, dar practic mi-ai distrus serialul în acest moment.

2. Poza a fost făcută fără acordul dumneavoastră, însă era neapărată nevoie să vă cunoască lumea. Sunteți un pericol public! De ce spun asta? E simplu. Dumneavoastră, prin faptul că nu știți să vă faceți treaba și prin faptul că țineți produsul clientului mai mult decât e nevoie, puteți pune în pericol sănătatea clientului și chiar job-ul acestuia. Nu e normal ca un client să sufere din cauza incapacității dumneavoastră. Nu e normal ca eu să nu-mi pot face meseria din cauza faptului că-mi țineți laptopul pe loc. Așadar, cât timp este de interes public ceea ce s-a întâmplat, pozele și clipurile trebuie să existe. Nici dumneavoastră și nici eu nu cred că vrem să mai treacă vreun client prin acele momente penibile.

3. Pentru că mi-ați distrus „telenovela” vreau să vă întreb de câte ori a venit Poliția la sediul dumneavoastră pentru că țineați produsele oamenilor și nu mai voiați să le înapoiați? Câte sesizări v-au fost făcute până acum? Se pare că uitați lucruri esențiale.

4. Nenea Stelian tu singur trebuie să-ți dai seama de ce te numesc fără prieteni. Hai să încep eu să-ți aduc aminte de ce ești fără prieteni. Îți mai aduci aminte de angajatul care te-a furat. Da, cel care ți-a furat un laptop din service și a plecat pur și simplu și tu ai fost nevoit să-i dai clientului un alt laptop. Chiar tu mi-ai spus, adu-ți aminte. Argumentele pot continua. Uită-te în episoadele anterioare, când te duceai la ușa prietenului tău și nu-ți mai răspundea la telefon. Sau totul a fost doar o minciună pentru mine? Ai vrut doar să mă minți? Ai vrut doar să scapi de mine și-mi spuneai că nu dai de prietenul tău? Eu nu vreau să cred că ești un tip mincinos, n-ar da bine în fața clienților tăi. Ăia puțini pe care-i ții cu lunile.

5. Spui că justiția va decide totul?! Asta înseamnă că nu va fi bine pentru tine. Mă refer la faptul că justiției nu-i plac oamenii fără cuvânt, oamenii care-și mint clienții că n-au putut să le răspundă la telefon pentru că nu aveau telefonul la ei, deși…. vei vedea în episoadele următoare.

6. Ești un actor foarte bun, dar nu ți-ai dat seama de ceva. Dacă sunt un pic blonduț și fac pe prostul pentru a obține ceva, nu înseamnă că sunt prost cu adevărat. Hai, dă-ți seama! Ești un tip cu service, un tip care lucrezi „cu cei mai buni oameni din București sau chiar din țară”. Cititorii nu știu la ce m-am referit când am scris asta, dar vor afla în episoadele viitoare, dragă Stelian.

P.S. Îți mulțumesc că mă citești!

P.P.S. Stelian mi-a dat mail de pe adresa soției sale. Nu mai înțeleg nimic. O firmă atât de respectată ca GEACS MEDIA 2003 n-are o adresă personală de mail? Sau poate că ar fi prea josnic pentru el să-mi dea mail de acolo?

Stelian a venit cu o completare după ce mi-a spus că laptopul meu are LAMPĂ (Detalii), deși eu nu văd în niciunul dintre cele două link-uri de mai jos termenul de „lampă”:

„Si asta este pentru „persoana abilitata”care ti-a spus ce fel de display ai, gaseai si tu la o simpla cautare pe net si nu aveai nevoie de inregistrari cu camera ascunsa sau telenovele, dar este ff usor sa faci acuzatii mai ales cand ai un blog pentru oameni simpli nu??????????????
Toate laptopurile moderne folosesc ecrane LCD

Ecrane LCD au nevoie de un sistem de iluminare din spate să funcționeze, există două sisteme de iluminare în uz astăzi: CCFL si LED

CCFL – Lumina fluorescentă cu catod rece, este o metodă de iluminare mai veche, care utilizeaza un tub fluorescent și un invertor.

LED-ul – este un sistem mai nou de lumină de fundal care nu utilizează un invertor, și în loc de un tub fluorescent se folosește o bandă de LED-uri (diode emițătoare de lumină).

Deci, în esență, există două tipuri de ecrane laptop: LCD-CCFL și LCD-LED. Aceste ecrane nu sunt interschimbabile.

Producatori de laptop adapteaza sistemul astfel încât este imposibil de a instala un ecran CCFL într-un calculator echipat pentru un ecran cu LED-uri, și vice-versa.

Ecranul de înlocuire trebuie să aibă exact același tip de lumina de fundal ca și originalul (cel vechi). În prezent, există 2 tipuri majore de iluminare pentru ecrane LCD de notebook-uri:

1. CCFL (lampa fluorescentă cu catod rece)
a) 1-CCFL – conține 1 lampa
b) 2-CCFL – contine 2 lampi

2. LED (diodă emițătoare de lumină)
si dupa cum vezi pe net pentru modelul tau de laptop sunt 2 variante de display cu LAMPA SI LED

Despre fiorii care te trec când vezi miile de lumânări de la Colectiv și despre diversioniștii din Piata Universitatii

O nouă seară de tristețe cu gândul la schimbare s-a abătut asupra Bucureștiului și asupra României. Schimbarea se cerea din toate județe țării, dar la București se comemora o săptămână de la măcelul din Colectiv.

Mii de oameni s-au adunat din nou în Piața Universității, acolo unde s-a instalat și o scenă lângă care au fost conectate mai multe boxe uriașe. Oamenii au scandat, au ținut momente de reculegere pentru cele 32 de persoane, de la care sper să pornească această schimbare. Însă, așa cum am scris și ieri, în peisaj au apărut din nou BĂIATUL CU JOBEN și CHELIOSUL de 40-45 de ani.

Stăteau amândoi unul lângă altul la fel ca ieri, deși cel joben mi-a spus că a venit singur la protest. La un moment dat amândoi s-au făcut dispăruți, iar după câteva minute, aproximativ 5, am văzut un grup masiv de oameni care au scandat „LA COLECTIV! LA COLECTIV!”.

Diversioniștii de ieri au venit și azi

M-am uitat printre acele persoane și i-am descoperit pe cei doi despre care vorbesc. Oamenii s-au supus și foarte mulți au plecat de la Universitate. Era ora 23:30, Piața se golise. Mai erau aproximativ 100-150 de oameni. Jandarmii au intervenit și i-au rugat pe cei rămași pe partea carosabilă să treacă pe trotuar.

Eu am mai rămas la Universitate circa 10-15 minute după care m-am dus la Colectiv. Nu mai fusesem până acum. Habar nu aveam unde e locul ăsta macabru. Da, îl numesc macabru pentru ceea ce am văzut acolo.

AM AJUNS LA COLECTIV

Am ajuns în fața clădirii Pionieru, acolo unde se afla clubul Colectiv. Câteva sute de persoane spuneau rugăciuni în gând. Mi-am dat seama de asta pentru că o fată a trecut pe lângă mine și îi spunea mamei ei: „Mama, nu pot să vorbesc pentru că toată lumea se roagă acum!”.

Roșul aprins al candelelor mi-au acaparat atenția, m-am apropiat și un sentiment m-a străbătut. Nu știu ce am simțit, nu se poate descrie în cuvinte. Am asociat acel loc cu imaginile pe care le-am văzut atunci la TV. În imaginație îmi apăruse oamenii care se zbăteau și parcă îi vedeam în locul candelelor, iar culoarea lumânărilor o vedeam în girofarele salvărilor.

Liniștea apăsătoare era întreruptă de mici momente de scandări legate de eroii morți în acea noapte. Nu am dat prea mare atenție, eram prea captat de miile de candele. Nu puteam să-mi ridic capul din asfaltul colorat în roșu. Iar dacă reușeam puteam vedea sutele de buchete de flori puse în jurul stâlpilor pe care erau lipite pozele celor morți în acea noapte. Am decis să privesc lumânările, multe erau stinse, dar cele aprinse ofereau căldura necesară încât să nu simți cele 5 grade care erau afară.

12204771_480976598777668_906849914_n 12208059_480976588777669_1684512478_n

N-am vorbit deloc cu cei doi prieteni cu care m-am dus acolo. N-am putut deschide gura să zic ceva. Când mă întrebau ceva dădeam doar din cap.

Antena 3 transmitea în direct, iar pe fundal îl auzeam pe-un tânăr care țipa: „Dați toate prostiile la televizor, dar oamenii care au murit aici pentru a salva zeci de alte persoane le feriți”, eu doar priveam. Nu gândeam nimic.

DUREREA ENORMĂ A UNUI TÂNĂR

Între timp, un tânăr la vreo 20-24 de ani intră printre rândurile de candele aprinse cu un buchet de flori în mână, se apropie de locul unde era mulțimea de flori depuse, se pune în genunchi, dă din cap stânga dreapta și, chiar dacă a trecut o săptămână, nu-i venea să creadă că unul dintre prietenii lui nu mai e. Plânge! Un fotograf îi face o poză. Eu scot telefonul și încerc să-i fac o poză. N-am putut. Fotograful îi mai face o poză. Ticăitul din momentul în care te anunță că poza s-a făcut s-a auzit de vreo 5-6 ori. Eu eram cu telefonul în mână. Mi-am luat inima în dinți și m-am pus în pielea unui fotoreporter care trebuia să facă poze la locul carnagiului. Am reușit, am făcut două poze. Nu prea bune, dar le-am făcut. Am păstrat totuși decența și n-am folosit blițul. Nu eram mândru de mine că am făcut poză unei persoane aflată la suferință, dar asta mi-e meseria.

12204766_480976582111003_1131314718_n 12200831_480976525444342_308009095_n

Tânărul s-a ridicat, s-a închinat și a plecat. Fotograful și-a îndreptat obiectivul către altceva. Eu am ridicat ochii din miile de candele și am hotărât să plec spre casă. Nu mai puteam. Nu simțeam frigul, deși afară erau 5 grade, însă simțeam ceva pe șira spinării. Îmi iau prietenii și ne îndreptăm spre mașină.

ZECI DE SACI CU CANDELE 

Un nou moment de groază întâmpin când văd în părculețul din fața fostei fabrici Pionieru mai mult de 20 de saci plini cu candele folosite. Plec de acolo și pe drum scot primele cuvinte după vreo 30 de minute în care am stat în fața clubului Colectiv.

Le-am zis prietenilor mei că nici după atâta timp n-au ajuns cei care au plecat de la Universitate. Oare în ce parte s-au îndreptat miile de oameni care strigau atunci „LA COLECTIV! LA COLECTIV”?

Asta rămâne un mister, dar dacă vedem cine a fost în fruntea lor nu ne mai mirăm unde s-au dus toți acei oameni.

Citește aici despre diversioniștii de la Piața Universității și vezi care sunt aceia

12200789_480976512111010_230260020_n

VIDEO+FOTO Incredibil cum funcționează instigatorii! Ei sunt diversioniștii din Piața Universității

Mi se pare de-a dreptul fabulos cum se acționează pentru a distruge un protest. Haideți să vă povestesc, sper să aveți răbdare să ascultați.

Azi (5-11-2015), în jurul orei 21 și un pic un grup format din cel puțin 20 persoane își face apariția în Piața Universității, trece pe lângă mine în șir indian. Nimic suspect, însă unul dintre ei îmi sare în ochi pentru că avea un joben pe cap.

Un alt grup trece 5 minute mai târziu, tot aproximativ 20 de persoane erau în el.

Toate bune și frumoase. Oamenii scandau, lumea credea în acest protest. La un moment dat intră în scenariu persoana cu joben. Se duce în față, alături de un alt tip la vreo 40-45 de ani, li se dă stația (microfonul) la care se vorbea, iar primul slogan care credeți că a fost? „HAIDEȚI PESTE EI!”

Populația din Piață nu a fost atât de credulă și atât de proastă pe cât vor politicienii să credem și și-a dat seama din prima că omul nostru cu joben și cel chelios de lângă el la vreo 40-45 de ani nu sunt decât niște instigatori.

Cel cu joben încearcă să vorbească la stație (microfon), însă oamenii din stradă nu-l acceptau. El încerca să facă tot posibilul să enerveze populația din stradă, pentru că oricine știe că atunci când un protestatar devine irascibil mai e doar un pas până la bătaie. Și asta este ceea ce caută instigatorii. Ei niciodată nu vor vrea să se bată cu tine, ci te vor face pe tine să te iei la omor cu cel de lângă tine.

În fine, omul cu joben încerca să vorbească, văzând că nimeni nu-l asculta la stația aia i-a lăsat-o cheliosului de 40-45 de ani, însă nici pe el nu-l dorea strada.

Între timp, trecuse undeva la aproximativ 10 minute de când cei doi încercau să convingă poporul din stradă că nu sunt instigatori. După acest timp a apărut un alt grup în peisaj. Era vorba de al doilea grup care venise în piață la început (VEZI PARAGRAFUL 3).

Era clar, se trecuse la planul B. Oamenii care trimit instigatori știau bine ce au de făcut. Știau că poporul nu e atât de prost încât să cadă în plasă din prima. Așadar, intră în joc al doilea grup. Aproximativ 20 de copii (vârste între 15-18 ani), unii erau îmbrăcați precar (boschetari) și scandau tot felul de chestii. Nimeni din Piață n-a fost alături de ei, nimeni n-a scandat.

În tot acest timp, cheliosul de care vă spuneam mai devreme că are aproximativ 40-45 de ani s-a dus pe mijlocul străzii aproape de Intercontinental unde a strâns alte 30-35 de persoane. Acest domn trecut de prima tinerețe tot încerca să le zică oamenilor lucruri… Unii ascultau, alții nu.

Să recapitulăm: Un grup (cel format din cei aproximativ 20 de copii) era într-o parte, nimeni nu-l băga în seamă. Grupul format din 30-35 de persoane condus de cheliosul de aproximativ 40-45 de ani într-o altă parte și eu m-am dus la băiatul cu joben să-l întreb dacă-i place ce a făcut.

În primă fază l-am întrebat în felul următor: „Cu cine ai venit aici?”. El mi-a răspuns pe un ton superior că singur, după care i-am spus direct în față că minte. I-am explicat că l-am văzut când a venit în Piață alături de alte persoane + alături de cheliosul de 40+45 de ani moment în care n-a mai vrut să discute cu mine și s-a băgat cu altcineva în seamă.

Așa… Două grupuri pe asfaltul de la Universitate + un grup al oamenilor care chiar voiau să protesteze, dar nu mai era condus de nimeni. Cei de acolo erau bulversați. Am uitat să vă zic că în tot acest timp mulți plecau de frică să nu se încingă spiritele.

Astfel, se formaseră 3 grupuri fără să ne dăm seama. Lumea era tot mai puțină, ora era aproximativ 23:00. M-am dus către grupul condus de cheliosul în vârstă de 40-45 de ani și l-am ascultat preț de câteva minute. Omul încerca să mintă acolo și la un moment dat le-a propus oamenilor care-l ascultau să treacă pe trotuar pentru a continua discuția. În momentul ăla am răbufnit și l-am întrebat dacă e bine ce a făcut, dacă e bine că a distrus protestul.

Acela a fost și momentul când jandarmii au început să trimită celelalte două grupuri pe margine pe motiv că sunt prea puțini oameni pentru a ocupa strada.

Grupul cheliosului de 40-45 de ani a ieșit pe trotuar, grupul copiilor a ieșit și el și mai rămăsese cei care nu înțelegeau nimic. Bineînțeles că n-au avut altă soluție și au mers pe margine, de fapt au plecat direct acasă.

Am atașat acestei postări o poză cu cheliosul de 40-45 de ani și cu încă o persoană cu care venise la început în acel grup. Tot aici găsiți și VIDEO cu persoana care avea JOBENUL pe cap.

Priviți-l cum se agită!

Instigatori
Instigatori