Cum a fost izgonit cel mai iubit dintre copii » Povestea locuinței pierdute și întrebarea fără răspuns: „Unde-i casa lui, tată?”

Sunt plecat de-un an de-acasă. Merg și cutreier prin a mea țară. Am fost aruncat din casă, mi-au luat hainele și numele, m-au lăsat al nimănui. Așa au zis ei.

FCSBA trecut o vreme și mi-am găsit o chirie. Eram îmbrăcat în niște haine, dar erau croite pentru altcineva. Mă simțeam stingher în tricoul primit. Numele meu nu mai exista. Deja aveam o poreclă, iar toți mă strigau așa. Unii râdeau de mine, alții se făceau că nu-mi văd situația.

Am stat cu chirie o lungă perioadă de timp, dar toți prietenii mei dispăruseră, toți cei care mă susțineau de când îi știam nu mai erau. Multe persoane din alte cartiere veneau unde locuiam cu chirie și mă amenințau, râdeau de numele meu și de foștii mei prieteni.

Eram la pământ, deși câștigasem trei Olimpiade. Aveam trei trofee în palmares obținute în doar câteva luni, dar pe părinții mei nu-i interesa. Ei nu știau exact ce vor de la mine, dar nu mă mai lăsau să vin acasă.

Un prieten de familie a venit alături de mine

Între timp, alături de mine a venit a venit un prieten foarte bun de familie. A încercat să mă ajute, să-mi continui parcursul bun de la școală și a vrut să mă ducă la un concurs internațional. Prima probă am dat-o în Slovacia, la Trencin, și am obținut un rezultat bun. Am mers mai departe și m-am calificat în faza decisivă pentru a ajunge în cel mai important concurs european.

Ultima probă trebuia s-o dau în Serbia, la Belgrad. Concursul a fost extrem de greu și chiar dacă respectivul prieten de familie a încercat să mă ajute din toate punctele de vedere, eu n-am știut cum să reacționez în fața unei asemenea probe și am clacat. Începusem prost examenul, profesorii făcându-mi câteva reproșuri, dar mi-am revenit repede. Totuși, după o oră de scris am cedat și am șters mai mult de jumătate din ce scrisesem până atunci. Am ratat examenul, dar mergem mai departe într-o competiție ceva mai slabă.

Pentru a mă califica în acel concurs, tot european, trebuia să mai dau un examen înainte. De data asta era în Norvegia, la Trondheim. M-am făcut de râs. Recunosc! Am venit acasă cu prietenul meu de familie, singurul care mai era lângă mine și eram extrem de trist. El a tot încercat să-mi ridice moralul, dar eram distrus.

Am fost eliminat din concursurile importante

Eram eliminat din toate concursurile internaționale. Am rămas doar la cele interne. În continuare stăteam în chirie, prietenul meu de familie mă însoțea peste tot, se vedea că mă iubește și am început concursurile interne. Nu aveam mari probleme, dar nici nu excelam.

Acest prieten de familie era hulit de autorități cărora nu le plăcea faptul că mă ajută, că-mi vrea binele și a început să ne pună amândurora bețe-n roate. Parcă totul era împotriva noastră. Dacă înainte, până să plec de acasă, eram ajutat de toată lumea și absolut toți mă iubeau, acum mulți, extrem de mulți erau împotriva mea.

Rezultatele începuseră să nu mai existe. Prietenul meu de familie era dezamăgit și își dorea să se retragă și să mă lase singur, dar ceva l-a făcut să renunțe la această idee.

Am fost dat afară de unde locuiam în chirie, am mers la Cluj, apoi la Pitești

Am continuat împreună, dar în prag de iarnă, în luna lui noiembrie am fost dat afară și de unde locuiam în chirie. Am încercat să mă întorc acasă, dar nu am fost primit. În cele din urmă cineva și-a făcut milă de mine și m-a primit pentru în locuința sa, însă doar pentru o săptămână, până îmi găseam ceva stabil. Era un pic cam departe, tocmai la Cluj, dar am acceptat, eram disperat.

Acea săptămână a trecut incredibil de repede și am fost nevoit să plec. Am vrut să fiu mai aproape de părinții mei, chiar dacă pe ei nu-i mai interesa de mine. Am găsit o locuință la Pitești. Lor le murise copilul și practic m-au înfiat. Mi-am făcut rapid prieteni noi și multă lume mă susținea psihic. Era ceva ciudat pentru mine, pentru că nu mai întâlnisem asta de aproape un an. M-am dus la un concurs național și am ratat la mustață calificarea în următorul act. Prietenul meu de familie a decis să-și ia mâna de pe mine, crezând că e mai bine pentru ambele persoane.

Cum v-am spus până acum, eu aveam mai mulți prieteni înainte. Acum, alături de mine a venit un vechi prieten care mă ajutase mult în trecut. Eram tot la Pitești. Acest prieten care a venit lângă mine a început să lucreze la psihicul meu și asta m-a ajutat. Din trei concursuri pe toate le-am trecut cu brio, însă ceva m-a deranjat. M-a deranjat extrem de tare.

Eram în curtea școlii, un copil s-a uitat la mine și și-a întrebat tatăl: „Unde-i casa lui, tată?”

Intrați în grupul de pe Facebook GRGO – Un blog simplu pentru oameni simpli

Sau puteți da un LIKE paginii de FACEBOOK

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s