EXCLUSIV FOTO Umilința la care sunt expuse persoanele cu dizabilități în Universitatea din București » Reacția incredibilă a instituției

Următoarele rânduri pe care le voi scrie îmi pot afecta viitorul în Universitatea din București, dar nu contează. Voi începe mai întâi cu partea bună și frumoasă.

universitateȘtiați că mai sunt cursuri la care se face și altceva în afară de a scrie ca un robot după dictare? Iată că ieri a fost unul dintre acele cursuri. Un curs practic în adevăratul sens al cuvântului. Adică la materia numită „Jurnalism și protecția categoriilor defavorizate” nu am scris „n” teorii despre aceste persoane, ci ne-au fost prezentate cazuri direct de la sursă.

Sursa este o mamă care are o fetiță cu sindromul down. Totodată este și președinta Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD). Numele ei este Maria Mădălina Turza sau cum chiar ea a zis „Sperietoarea sistemului”. De ce? Pentru că în ultimii mulți ani, undeva la 5-6 ani, a luptat cu statul și legile lui tâmpite pentru apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.

Pe lângă multele lucruri pe care le-am aflat ieri, dar pe care probabil ar fi trebuit să le cunosc încă de pe băncile școlii generale, este și faptul că persoanele cu dizabilități nu sunt oameni bolnavi. Adică nu putem spune că X este bolnav pentru că nu are o mână sau nu poate vorbi.

În fine, am vorbit mult pe subiectul ăsta la curs, asta și poate pentru că profesoara de drept a acestui curs pune mai mare bază pe practică decât pe teorie. Lucru mai puțin întâlnit în sistemul educațional din România. Ni s-au expus povești incredibile. Dar tot ea (Maria Mădălina Turza) ne-a spus că nu trebuie să ni se facă milă când vedem cazurile respective, ci trebuie să acționăm într-un fel, pentru că noi suntem schimbarea. Persoanele alea n-au nevoie de milă, ci de schimbarea societății, schimbarea mentalităților învechite și a birocrațiilor inutile.

„Mi-au fost sparte cauciucurile la mașină!”

Tot de la ea am aflat că an de an merge la comisie cu fiica ei „pentru că așa cere birocrația”, deși sindromul down este o afecțiune cromozomială care nu are cum să fie tratată. Dar na, așa cere birocrația. Probabil pentru cei din comisie e o plăcere să te cheme pe drumuri și să-ți zică „Nu poate vorbi? Este bine! Continuați să luați cei 300 de lei de la stat!”. Incredibil din punctul meu de vedere. Umilitor, tot din punctul meu de vedere.

Pe lângă acestea am aflat și câteva cifre incredibile, dar și faptul că a primit o mulțime de amenințări. De la spartul cauciucurilor la mașină până la scrierea unor mesaje pe autoturismul personal legate de, citez, „handicapați”.

IMPOSIBIL DE URCAT DE LA ETAJUL 3 LA 4

Acum să trec și la partea urâtă. Partea aia nașpa din Universitate. Partea aia care nu trebuie spusă nimănui pentru că, nu-i așa, pe cine interesează faptul că o persoană cu dizabilități are îngrădit dreptul de a învăța la Universitate.

Da, voi scrie mai jos despre o persoană cu dizabilități care, deși e înscrisă pe locurile speciale la Universitate, nu poate ajunge la sala unde se predau cursurile.

Când am început facultatea de jurnalism aveam în minte că voi deveni jurnalist și voi arăta adevărul, voi face dreptate și curățenie în țara asta cu orice risc. Iată că aceasta e oportunitatea perfectă să scriu ce am văzut, chiar și cu riscul de a-mi pune toată Universitatea în cap.

Scările ce duc de la etajul 3 la 4
Scările ce duc de la etajul 3 la 4

Suntem în anul 2016. Teoretic ar trebui să fim la un nivel  ridicat în ceea ce privește stadiul de integrare a  persoanelor cu dizabilități. Nu spun nimic despre  incluziunea acestor persoane pentru că până acolo mai  avem de mâncat. Presupun că ați văzut că nu le zic  handicapați, din punctul meu de vedere sună aiurea rău  cuvântul ăsta.

 Cum ziceam, în anul 2016 în Universitatea din  București o persoană cu dizabilități nu poate studia.  De ce zic asta? Pentru că din păcate ăsta-i adevărul.  Universitatea din București are 4 etaje, ultimul fiind cel din pod. Cei care au studiat acolo știu mai bine. Cu liftul poți urca doar până la 3, dar de acolo ești obligat s-o iei pe scări. Sunt aproximativ 30 de trepte până ajungi în pod unde se țin cursurile.

cadru ortopedic
Cadru ortopedic

Respectivele trepte nu pot fi urcate niciodată de o persoană care nu-și poate folosi picioarele și merge doar cu ajutorul cadrului ortopedic. Interesant este că Universitatea chiar are astfel de studenți și chiar dacă știe de ei nu face nimic în privința asta.

Un exemplu concret este o studentă care e obligată de fiecare dată când vine la facultate să-și sune doi colegi pentru a o ajuta să urce în pod (etajul 4). Pod care ar putea fi evitat de conducerea Universității dacă ar fi în stare să facă orarul și după problemele și nevoile studenților.

Liftul care doar urcă, dar nu mai coboară

O altă mizerie este liftul. De fapt în Universitate sunt două ascensoare. Unul nu funcționează niciodată, iar cel de-al doilea abia a fost modernizat. Cu acest al doilea lift poți urca până la etajul 3, dar dacă vrei să cobori ți-e imposibil să-l chemi fără a avea o cartelă pe care o obții de la secretariat. Așadar, dacă persoana noastră cu dizabilitate nu are cartelă este obligată să-și roage un coleg să coboare pe scări și să aducă liftul de la parter până la 3.

Într-adevăr, poate să ia de la secretariat respectiva cartelă după ce completează probabil câteva hârtii, dar cum reușim să urcăm de la etajul 3 la 4?

Să spunem că am reușit să coborâm la parter. Acolo altă distracție. De curând, nu mai mult de 3-4 luni, s-a instalat o rampă care să ajute persoanele cu dizabilități. Să înțeleg că până acum 3-4 luni nu existau astfel de persoane în Universitate? Ok, dacă cineva vrea să folosească rampa are o problemă. De cele mai multe ori paznicul de la intrare nu e la gheretă pentru a aduce rampa la persoana cu dizabilități. Și să spunem că până la urmă persoana aceasta coboară cele 7-8 trepte până la ușa de ieșire din instituție.

Acolo e o altă problemă pentru că ușa e atât de îngustă încât cineva trebuie să o țină, iar persoana cu dizabilități să iasă la milimetru pe ușă cu cadrul ortopedic, pentru că a doua ușă n-o poți deschide.

Am încercat să iau și poziția Universității din București și am sunat la PR-ul instituției: „Nu pot să vă spun eu acum pe loc cum se face accesul de la etajul 3 la 4 în Facultatea de Chimie. Sunt zeci de imobile ale Universității, sunt multe alte lucruri, dacă vreți vă rog să faceți o solicitare scrisă în care să întrebați lucrul acesta și o să primiți un răspuns după ce o să pot să mă interesez despre acest lucru. Pe moment n-am cum să vă răspund.

Există rampe de acces mobile, există tot felul de lucruri. Dar chiar trebuie investigat dacă e cum spuneți dumneavoastră de la etajul 3 la 4. Nu pot să vă zic acum, nu știu pe dinafară toate clădirile. Dacă dumneavoastră considerați că nu se poate face, faceți o solicitare ca să explicăm cum stă situația la acel nivel al clădirii. În general, pentru persoanele cu dizabilități există ori căi de acces speciale, ori rampe mobile. Fix acolo unde spuneți dumneavoastră nu știu să vă zic. Nu știu exact situația de acolo, dar trebuie să întreb bineînțeles și persoanele care se ocupă cu acest lucru și pentru asta aș avea nevoie și de o solicitare”.

Am făcut și o solicitare scrisă pe mail, însă n-am primit răspuns, deși am trimis-o cu 4 ore înaintea redactării acestui articol. Promit să postez și reacția Universității imediat ce primesc mail.

Închei cu o glumiță adevărată. Un coleg de-ai mei mi-a spus în urmă cu câteva zile: „Iar stau cu frică astea două ore la facultate să nu vină vreun cutremur!”.

P.S. Repet, îmi asum orice consecință va avea acest articol din partea Universității. Totuși, consecința principală sper să fie rezolvarea problemei dintre etajul 3 și 4. Nu pentru mine și nici pentru colega asta a mea, pentru că ea termină anul ăsta, ci pentru următoarele generații.

P.P.S. Sunt mulți profesori foarte buni în Universitate, dar din păcate nu de ei depinde ca persoanele cu dizabilități să poată urca de la etajul 3 la 4.

Citește și: DOCUMENT EXCLUSIV S-au găsit soluțiile pentru stoparea umilirii persoanelor cu dizabilități din Universitatea București » Răspuns oficial

Pentru mai multe detalii despre Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) dați click aici.

Intrați în grupul de pe Facebook GRGO – Un blog simplu pentru oameni simpli

Sau puteți da un LIKE paginii de FACEBOOK

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s