Eliza Buceschi – sacrificiu, onoare și dorință! Sau cum să fii cea mai bună! Jucătoarea ne-a amintit de Halep

buceschi 2
Foto: Cristi Preda / GSP.ro

Eliza Buceschi a declarat pentru GSP.ro că adrenalina a fost cel mai bun antiinflamator înaintea meciului cu Danemarca pe care România l-a câștigat, 32-25. Ea era accidentată la glezna piciorului drept și nu se știa dacă poate juca împotriva danezelor.

Mulți probabil vor spune că exagerează, dar eu sunt convins că și datorită acestei dureri Eliza a reușit să facă un meci de excepție și să fie desemnată jucătoarea meciului.

A marcat nu mai puțin de 11 goluri într-un singur picior, la propriu, pentru că doar cine nu a făcut sport nu poate înțelege ce înseamnă o entorsă la gleznă, fie ea și o entorsă ușoară de gradul 1, deși în acest caz cred că e ceva mult mai grav.

Realizările Elizei din meciul cu Danemarca îmi amintește de Halep. Din toate punctele de vedere. Luați-vă o pauză și rememorați meciurile Simonei cu Kvitova, Caroline Garcia și partida împotriva Serbiei de la Fed Cup, din 2014. Acestea sunt doar câteva dintre meciurile pe care mi le aduc aminte așa la prima strigare.

Acum să ne întoarcem la Eliza și să-i privim glezna. Cu siguranță, astăzi (sâmbătă) glezna va fi umflată și va fi un chin să calce pe piciorul drept. În continuare mulți vor spune că nu merită sacrificiul, însă doar cine a făcut sport poate înțelege că atunci când intri în ringul acela de forma unui dreptunghi unde se întâlnesc două echipe (în cazul nostru România și Danemarca) nu mai ții cont de nimic. Glezna trece, Jocurile Olimpice vin, iar Eliza va fi din nou pe teren să aducă o medalie României.

Glezna
Foto: Cristi Preda / GSP.ro

Intră în grupul de pe Facebook GRGO – Un blog simplu pentru oameni simpli

Sau poți da un LIKE paginii de FACEBOOK

COMENTEZI? Fă-o mai jos!

Reclame

„Apără Paula!” » Dar replica din final a Cristinei Neagu trebuia spusă din start » Bravo, România!

neagu bunÎn timpul partidei din această seară mi-a trecut prin cap citatul ăsta: „Nu contează cât de mic ești, contează cât de mare te vezi”.

Noi ne-am văzut mari nu de azi, ci din „sferturi”, când am depășit Danemarca într-un stil cu adevărat magnific. Am fost mici atunci, dar prestațiile Cristinei Neagu și ale Paulei Ungureanu, dar și reușita din final a Adei Nechita ne-a făcut să ne vedem mari.

Cu adevărat uriași am fost în semifinala de azi, cu Norvegia. Un meci cât un Campionat Mondial întreg. Am condus în prima parte a partidei, dar pe finalul primei reprize nordicele au revenit și s-au distanțat.

Ryde a cerut un time-out și s-a auzit din nou strigătul de luptă al jucătoarelor noastre: „Pentru cine jucăm? Pentru noi”. Da, pentru că ele joacă pentru ele, pentru că pe ele scrie România și automat joacă și pentru noi. Dar noi înțelegem asta mai greu atunci când pierdem.

Foto: Marius Ionescu / GSP
Foto: Marius Ionescu / GSP

Am fost conduși în finalul primei reprize, iar bomboana pe colivă a fost pusă în ultima secundă a primei părți, când arbitrii au dictat lovitură de la 7 metri pentru Norvegia. Scorul era 17-14 și așa a rămas și după lovitura de pedeapsă.

A rămas la fel pentru că „Apără Paula!”. Pentru unii mai tineri, paradele româncei au adus aminte de celebrul „Apără Tătărușanu!”, iar pentru cei mai în vârstă a amintit de „Duckadam apără…!”.

Apărarea acelei ultime mingi a însemntat RESTARTUL pentru echipa noastră. Am intrat la cabine cu trei goluri handicap, dar cu un moral cu siguranță mult mai ridicat. Ryde și-a făcut treaba la vestiare și după ce am revenit pe teren am început spectacolul.

Norvegiencele au mai marcat doar trei goluri, iar noi am revenit de la cele 14 reușite din prima repriză. Scorul a ajuns la 20-20, dar am recuperat incredibil o minge și am trecut în avantaj. Moment extraordinar pentru noi. Cristina Neagu începuse să marcheze pe bandă rulantă. Eram obișnuiți cu asta. Ada Nechita își făcea treaba tot mai bine pe dreapta.

A primit și ea o eliminare de două minute, ne așteptam ca jocul să ni se îngreuneze, dar n-a fost așa și ne-am menținut umăr la umăr cu jucătoarele din Norvegia, care parcă erau cu o fracțiune de secundă mai rapide la repunerile de după gol.

Cristina Neagu ne-a deslușit misterul. Cu 8 minute înainte de final, Ryde a cerut un time-out cum nu se putea mai perfect.

„Avem o mare problemă cu alergatul înapoi, măi, fetelor!”, spunea Cristina Neagu la un time-out în minutul 53 și 45 de secunde.

Fetele și-au respectat liderul și a apărut o schimbare în jocul nostru. Meciul semăna tot mai mult cu cel împotriva Danemarcei. La ultima fază Elisei a avut victoria în mână, dar n-a reușit să trimită mingea în poartă, așa cum n-a făcut-o nici Neagu cu Danemarca. Cele două naționale au jucat de la egal la egal până la ultima fază a minutelor regulamentare, când scorul a fost 27-27.

Foto: Marius Ionescu / GSP
Foto: Marius Ionescu / GSP

În prelungiri am fost primii care am avut atacul, însă am pierdut mingea, iar norvegiencele ne-au penalizat și au marcat nu o dată, ci de două ori. N-am făcut cine știe ce în prelungiri, dar am încercat. Meciul cu Danemarca a semănat doar până aici, important e că ne-am luptat până în ultima secundă. Din păcate, după golurile marcate de noi, regizorul transmisiei avea timp să dea reluările, însă după reușitele norvegiencelor n-aveai timp nici să respiri căci ele erau deja la poarta noastră. N-au fost mai bune decât noi, ci doar un pic mai rapide. Finalul prelungirilor a fost nefast pentru noi și ne-am văzut trimiși în finala mică, după ce Norvegia ne-a bătut cu 33-35.

Cristina avea dreptate: „Avem o mare problemă cu alergatul înapoi, măi, fetelor!”

Vom juca finala mică împotriva Poloniei, care a fost învinsă de Olanda, scor 25-30.


Va câștiga România medalia de bronz?
(polls)

Intrați în grupul de pe Facebook GRGO – Un blog simplu pentru oameni simpli

Sau puteți da un LIKE paginii de FACEBOOK